Praful

Vreau ordine în casă — lună,
Vreau toate s-arate frumos;
Dar ca să fie-aşa, făraşul
Şi mătura sunt de folos.

În fiecare zi ştiu bine
Că trebuie să fac curat;
Să şterg şi praful de pe masă,
Şi din dulap, şi de sub pat.

Se-adună praf (de nu ştiu unde),
Atâta praf e peste tot!
Dacă o zi nu-l scot afară,
Mă scoate el, aşa socot.

Căci îmi produce-o alergie,
Parcă-s răcit, parcă-s bătut!
Şi-atunci mai bine şterg tot praful,
Decât cu tuse şi strănut.

... Dar am văzut cum praful vine
Şi peste dragostea dintâi;
Şi-un sfânt cu praf pe-nţelepciune
Ajunge fără căpătâi.

Dacă în casă ştergem praful
Care se pune zi de zi,
De ce nu măturăm şi-n suflet
Așa cum ştim c-ar trebui?