Pom cu ramul aplecat

Pom cu ramul aplecat

Dintr-o stâncă 'naltă, semeață,
Un izvoraș mic, iese la viață;
Firicel de apă limpede, lină...
Născut din sfânta lumină,
Drumu-şi croiește, printre pietre,
Jucăuși stropi... sunete răzlețe...

Dar... în vad, mai jos, în vale,
Pe-un mal, o salcie plângătoare...
Ramuri multe, înfrunzite,
Aplecate trist... umilite...
Un copac frumos, umbros,
Fără rod, jelea duios...

Plânge salcia, și mult suspină...
-Doamne, care-i a mea vină?
De ce sunt fără de rod,
Aplecată... sus, nu văd!
Mă întreabă a mea coroană,
De ce... sunt doar lângă apă?

În viață, ce menire am?
Ce talant ascund în ram?...
Trunchi robust și sănătos,
Ram, cu frunzele plecate-n jos...
Mă umilesc pân' la pământ;
Între pomi, nu am cuvânt...

Cerul, poarta sfântă-'Şi deschise,
Domnul, vorbește din înălțime:
- Salcie! Ram frumos! Nemulțumită,
Mereu tăcută, tristă și nefericită,
Eu, Domnul, totu-am creat,
Fiecăruia, în viață,-un rol am dat!

Pom cu fruct, am pus în frunte,
Să slujească, și să lupte,
Turma să Mi-o păstorească,
S-o poarte, unde-i pășunea grasă,
Spre munții cu line izvoare,
La umbră, pentru răcoare...

Acesta-i rolul tău în viață,
Salcie, mereu plecată...
Setoșii aleargă la izvoare
În zilele cu mult soare,
Doborâți de arșiță vor sta,
Salcie, sub coroana ta.

Mulți îți spun: Ești doar cu frunză,
Fără rod, și faci doar umbră!
În viață, acesta-i rolul tău,
Destin lăsat de Dumnezeu,
Lângă izvorul ce curge,
Salcie, tu să faci umbră!

Domnul, totu-a prevăzut
Când pământul a făcut!
Pomi cu fructe parfumate,
Cu frunze pentru răcoare!
Deci, fii silitor în lucrare,
Nimic nu-i la întâmplare!

Totu-a prevăzut Hristos
Pentru turma Lui de jos;
Așa e în sfânta adunare,
Fiecare, un talant are!
Unul umbră - când e soare,
Altul, izvor de-ncurajare!

Doamne, dă-ne înțelepciune,
Să pricepem ce e bine;
Pe nimeni să nu judecăm,
De Tine să ascultăm,
În părtășie, în adunare,
Sub sfânta-Ţi binecuvântare!


Coca Toma,
ALGHERO/23/01/2016