Pilda Domnului Isus

Astăzi vrem cu bucurie
Din cuvînt să arătăm
Evanghelia ne scrie
Pildă pe Isus să-l luăm

Deşi sunt atîtea pilde
În cuvîtul celui viu
Cum putem azi a-nţelege
Cum să fim un suflet viu

Dintre toate cel mai bine
Pilda Domnului Isus
Are un simbol anume
Dintre toate mai presus

S-a născut jos intr-o iesle
Cu smerenie-nbrăcat
Şi-a trasat adînci poveţe
Celor ce l-au ascultat

Apoi îl vedem la apă
Lîngă Ioan la Iordan
Şi cum Duhul sfint coboară
Cînd din cer s-a dat un semn

De ce oare era nevoie
Să fie El botezat
Numai să ne dea o pildă
Un exemplu de urmat

El izvor de apă vie
În pustie ispitit
Ca să ştie orişicine
Aurul trebe curăţit

Ne-a trasat aşa o cale
Cu nopţi state-n mijlocire
Pentru miile de gloate
Cari veneau la vindecare

Orbii,surzi demonizaţii
Cei ce erau greu legaţi
Găseau vindecări leproşii
Şi cei greu încătuşaţi


Cum prin întîlnirea-avută
Cu Isus,supremul Miel
Care-apoi s-a dat ca jertfă
Să ne scape de măcel

O! ce jertfă, ce iubire
Cum se roagă-n Ghesismani
Să ne scrie o salvare
Nouă peste mii de ani

Cum dorea ca unitatea
Să işi pună amprenta ei
În toată frăţietatea
Şi.ntre ucenici Săi

Lacrimi şi sudori de sînge
Chinuit şi apăsat
Vine-un înger să-l îndemne
Să-l mai întărească-odat

Vine Iuda, vin tîlharii
Fug ai Săi învăţăcei
N-are alăturea pe nimeni
Cind vin norii cei mai grei

Vine! Şi cu-o sărutare
Iuda-l face cunoscut
Şi apoi răspunde tare
Da! Eu sunt acel ce sunt

Repede-l legau cu funii
Bucuroşi că au învins
Iată Creiatorul lumii
Între tîlhari este prins

O ce pildă ,ce răbdare
Ce noian de suferinţi
Ce batjocori şi prigoane
Ne-a dat pildă-al nost Isus

Cînd urca cu crucea-n spate
Biciuit lovit din greu
Sub povara de păcate
Cade iarăş Domnul meu


Vine Simon din Cirena
Şi îi dă un ajutor
Doar de mila omenirii
Rabdă bunul nost Păstor

El de bună voie-ntinde
Sus pe cruce braţul Său
Face-aşa căci el mă vede
Suferă de drgul meu

Cere apă căci arşiţa
Îl sleieşte de puteri
Însă nimenea dorinţa
Nu-nplineşte nicăieri

Ci îi dă oţet cu fiere
Într-un burete în par
Ca să-i fie tot mai tare
Suferinţele cu-amar

Plînge mama în grădină
Plîng femeile-n fior
Căci s-a dus sfînta lumină
Nu mai este al său har

S-a cutremurat văzduhul
Perdeaua s-a despicat
Fiori ia întreg pămîntul
Cînd lucrarea şi-a gătat

El s-a dus plin de lumină
Căci lucrarea şi-a sfărşit
Dar pilda lui tot răsună
Şi te-ntreabă ce-ai clădit

Ai luat aşa ca pildă
Slujba lui în orice loc
Glasul lui întcă răsună
La iesle mai este loc

Haina cea de umilinţă
Întcă se mai dă la porţi
Iar comoara de credinţă
Mai salvează păcătos

Loc la rugă întcă este
Chear de-afară s-a-noptat
Cît eşti viu mai mijloceşte
Căci el pildă ţi-a lăsat

Dragostea mila iubirea
Pildele de căpătîi
I-ale una cîte una
Nicidecum să nu-ntîrzi

Chear de se-ntunecă cerul
Şi te crezi chear părăsit
Nu-ţi uita o frate ţelul
Du lupta pîn la sfărşit

Răcorire-nviorare
N-a primit sus pe calvar
N-aştepta vreo uşurare
Pînă la sfîntul liman

Pildă-n toate pentru tine
Îl poţi lua mereu ,mereu
Dar făcînd ce este bine
Poţi sluji lui Dumnezeu

Pilda lui pînă-n vecie
De va radia din noi
Riu de apă sfîntă vie
Se vor revărsa şuvoi
AMIN