Pietre

Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu?
Dumnezeu este Acela care-i socotește neprihăniți!
Romani 8:33

Un gând te cheamă într-o zi
o faptă bună să-mplinești.
Ascultător, cu drag pornești,
faci totul cât de bine știi.

Pe drum-napoi, duhul îți cântă,
ce har să poți sluji pe Domnul;
cât de nevrednic ar fi omul,
mila este poruncă sfântă!

Puțin mai ai s-ajungi acasă,
dar ți se pare că auzi,
în depărtare, printre duzi,
voci ca de om, în ceața deasă.

Căutând în jur, pășești sfios.
Înalți spre cer o rugăciune
și ceața-ncepe să se-adune.
Vezi clar acum și ce frumos,

ai ajuns chiar la părtășie!
În mijlocul aleșilor
îți cauți locul răbdător
și plin de dulce bucurie.

Dar nu apuci să te așezi
că tare-n spate te lovește
un obiect dur, te-nvinețește
și parcă nu-ți vine să crezi.

Nu sunt dușmani ‘n-aceste văi,
le-ai cercetat pe îndelete;
dar atunci, cine-aruncă pietre
când ești doar tu cu frații tăi? !

Indiferent cine le-aruncă,
în voia Domnului cât stai
neprihănire-n Isus ai,
degeaba unii se frământă.

Nu e spre moarte, ci spre viață
testul acesta ce te-ncearcă.
Un vas ales o să te facă
ia-aminte, doar, la a sa povață:

de ești în lume ori cu frații
ai grijă, tu, din neveghere,
să n-ajungi să împrăștii fiere
și să arunci cu pietre-n alții!