Picură-mi râvnă pe limbă

Picură-mi râvnă pe limbă


Cine Doamne să-nțeleagă de ce azi sufletul meu,
A rămas sărac, deodată, gol, făr’ de Cuvântul Tău?
Cine Doamne îl îndeamnă să își piardă viața
Ori să se arate-n lume rece cum e gheața?

Mai întoarce-l Tu, o dată, mai întoarce-l Doamne, sfânt,
Dă-mi în inimă simțire și în minte un alt gând,
Fă-l în pace să revină iar la rugăciune,
Fă inima mea să facă pură plecăciune.

Că lovind, se întrevede, azi, sfârșitu-i ca un fur,
Însă eu, te rog, adu-mă dragoste în veci să-ți jur,
Nu vreau morții să-i fiu pradă ca o păcătoasă,
Ci cu pașii de lumină să revin Acasă.

Hai, privește-mă din ceruri, iată cum mă răzvrătesc
Ori cu limba mincinoasă cum spun lumii c-o iubesc.
Vindecă-mă de trufie, dar și de trădare
Și trimite-mă în lume pentru cercetare.

Tu dezleagă a mea minte, sufletul și inima,
Și de mână dă-mi un înger, pentru a mă ajuta,
Eu îți mulțumesc Părinte, luminează-mi gândul
Pe oriunde pașii mei m-or duce de-a rândul.

Picură-mi râvnă pe limbă, pentru scump numele Tău,
C-am venit împovărată aducând păreri de rău,
Iar de-o fi să pier chiar astăzi, Doamne, cer iertare!
Tu fii bun ca-ntotdeauna și dă-mi îndurare.