text Poezii crestine

Pe toți la ceruri vrei ca să ne duci!

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Florența Sărmășan
Pe toți la ceruri vrei ca să ne duci!


Cu ochii întristați, plângând,
Isus, la cer Te-ai înălțat,
Cu greu Te-ai dus de pe pământ
Văzând, ce-n urmă ai lăsat,

Acum, omu-i parte din Tine
Sângele Tău I-ai dăruit,
De el Te doare, Îi vrei bine,
Acum e al Tău, Tu L-ai plătit.

Blândă a fost a Ta suire
Iar cei rămași, sus se uitau
Te urmăreau cu-a lor privire
În fața Ta se închinau,

Iar Tu, priveai îndurerat
Apostolii Tăi, I-ai numit,
Căci Israelu-n lung și-n lat
Cu Tine, Doamne, l-au pășit

I-ai învățat tot ce e bine,
De acum în viața lor să facă,
Apoi, să poată fi cu Tine
Nimic să nu vă mai despartă,

Multe cetăți ați colindat
Oameni de rând vă așteptau,
Pe cei bolnavi I-ai vindecat,
Cei îndrăciți, se linișteau

Cu toți erau eliberați
De chinul greu, apăsător,
Iar cei ologi erau lăsați
Sa umble fără ajutor,

Iar celor care orbi erau
Vedere, Tu Isus le-ai dat
Acei care-n Tine credeau
Pe toți, pe rând I-ai vindecat.

Toți care erau întristați
Și necăjiți Te căutau
Cu toții erau mângâiați
Nădejde-n suflet, căpătau.

Dar clipa despărțirii, iată,
Este aici, chiar a sosit,
Când la apostoli se arată
După moartea ce-a pătimit

Și după a Sa Înviere
Când toți erau nedumeriți,
Trăiau în teamă și durere
Înfricoșați și hăituiți,

Credeau că ceasul le sosește
De iudei vor fi căutați,
Iar dacă-i află-i pedepsește
Chiar morții, poate vor fi dați.

O lupta-n inimi, se ducea
Pentru Isus care-a murit,
Știau, Hristosul, El era,
Dar prea multe a pătimit,

Erau taine neînțelese
Care nu s-au clarificat,
Doar sfaturile cele alese
Pe care ei Le-au căpătat,

De la Isus, când toți umblau,
Minunile ce le-a făcut,
Pe toate și le aminteau
Cu El să fie, ar fi vrut.

În odăița îndosită
Stăteau cu toți, se încurajau,
Tot s-a sfârșit într-o clipită,
Pe Domnul, ei nu-L mai aveau,

Îl așteptau, cum El le-a zis
Să vină și cu toți să-L vadă,
Să fie așa cum le-a promis
Mai mult în Domnul lor să creadă

Iar Domnul, lor s-a arătat
Spre seară Isus a venit,
În fața tuturor a stat
Cu toți din suflet L-au dorit

El, mâinile și-a arătat
Și coasta ce era străpunsă,
Au tresărit, s-au spăimântat,
Dar, inima era cuprinsă

De bucurie și alinare,
De dragoste, recunoștință,
Priveau cu toții cu mirare,
Toți, însetați de-a Lui ființă

Cu vorbe blânde de iubire
Tot ce să facă, El, le-a spus,
Care era a lor menire,
Să ajungă apoi, la ceruri sus.

În lume toți au fost trimiși
Cuvântul ca să Îl vestească,
Chiar de-au să rabde, sau sunt prinși
Pe El, să nu-L tăgăduiască

După ce a spus, El a suflat
Ca Duhul Sfânt să Îi cuprindă
Putere prin Duh lor le-a dat
În toate să aibe izbândă

Și cu iubire I-a privit
Erau ai Lui, I-a câștigat
De dragul lo, El a murit
Slava la ceruri și-a lăsat

S-a întrupat, ca om să fie,
Ce-a spus Tatăl să înfăptuiască
În a Sa Sfântă Împărăție
Cine-L urmează, s-o primească.

Dar acum, trebuie să plece
Scripturile să se împlinească
Și multă vreme nu va trece
Va reveni să cântărească

A oamenilor fapte bune
Isus, va fi Judecător,
A Lui oștire s-o adune
Și se vor întâlni pe nori,

Pe norii cerului vor merge
Acei care vor fii răpiți,
Iar îngerii îi vor culege
Cu ei vor fii adăpostiți,

Iar Marele Judecător
Pe cei rămași, va judeca,
El, a salvat al Său popor
Lăcașul cel scump, le va da.

Spre ceruri se îndreaptă Isus
Pe nori, El lin, ușor plutește
Pe toți îi cuprinde de sus
Cu dragoste multă-i privește,

Cândva, vor fii la ceruri sus
La Tronul Tatălui Ceresc,
Toți, împreună cu Isus,
Prin El, sfințirea o primesc.

Amin

Câmpia Turzii, 15 februarie 2013

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>