Pe munte când mă urc

Pe munte când mă urc ades
Ca să vorbesc cu Tine
Miracole de ne-nţeles
Se-ntâmplă şi cu mine.

Dacă mi-e sufletul răpus
De-a lumii răutate,
Când stau de vorbă cu Isus
Uit relele, pe toate.

Chiar dacă m-au lovit ades
Acei de lângă mine,
Chiar dacă sunt neînţeles
Deşi le fac doar bine,

Atunci când vin în faţa Ta
Ca Moise, altă dată,
Uit de purtarea lor cea rea,
Nu-mi las firea purtată

De valul urii, furios
Ce vine către mine.
Privesc la chipul Tău frumos
Dorind să fiu ca Tine.

Chiar dacă sunt nedreptăţit
Şi ocolit de lume,
În sinea mea sunt liniştit
Căci Tu mi-ai dat un nume

Un nume nou, desăvârşit
Şi mi l-ai scris pe frunte
De-aceea azi sunt fericit
Şi urc din nou pe munte.

Eu vreau şi astăzi să ascult
Susurul vocii Tale
Un cântec nou voiesc să-ţi cânt
Mergând pe-a vieţii cale.

Alung gândirile de rău,
Să plece de la mine!
Azi vreau să am doar gândul Tău
Şi să semăn cu Tine.

Nu-mi trebuie nimic mai mult
Decât prezenta-ţi sfântă
Cât voi trăi pe-acest pământ
Să fiu acel ce-ascultă.

Să fiu ca robul credincios
Ce datoria-şi face
Să mă găseşti trăind frumos
În dragoste şi pace

Când vei veni ca să mă duci
În ţara minunată.
Ce fericit voi fi atunci
În veşnicia toată!