text Poezii crestine

Păstorul cel adevărat!

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Florența Sărmășan
Păstorul cel adevărat!


Plină de frunze și de spini,
Mieluța ce a mers din turmă
Tot rătăcea prin mărăcini...
Și nimeni nu-i dădea de urmă

Tristă era și înfricoșată
Și se mira de-al ei curaj,
Ce a gândit, așa deodată,
Să se avânte în necaz?

Păstorul ei, era departe...
Era trist și îngrijorat
Se tot gândea, cum de se poate
Pe ea, ca să o fi scăpat?

Unde ar putea oare să fie
Mieluța Lui cea preaiubită?
E pe vreun câmp și stă pustie,
Sau este moartă, sau rănită?

De cel rău, dușmanul temut
Care la toți viața le fură,
De cel care aleargă mult
Ce la nimic, n-are măsură

Și liniște n-avea Păstorul
Ca să mai stea cu turma Sa,
Mieluței Lui, Îi ducea dorul
Gând să aștepte, nu avea.

Întreaga turmă a lăsat-o
Și a pornit prin mărăcini
Și peste tot a căutat-o
Era încărcat și plin de spini

Și în prăpăstii a coborât
Chiar sus, pe creste S-a urcat
El mult S-a dus, a obosit,
Dar, nu era descurajat.

A mers pe unde El credea
Că ar putea să o găsescă
Tot, cu răbdare cerceta
Căci nu voia s-o părăsească.

Știa despre dușmanul rău
De ar găsi-o, s-ar sfârși...
Căci fără să îi pară rău
Pe loc, viața i-ar nimici

Păstorul era obosit
De atât de multă căutare
Însă din drum nu S-a oprit
Fiindcă dorea a ei salvare,

Chiar dacă ea, n-a ascultat
De al Său glas mângâietor
Chiar dacă s-a îndepărtat
De ea, Îi era tare dor

Căci de micuță a crescut-o
Și tare mult o mai iubea
Se tot gândea, ce a păscut-o
De-a plecat din turma Sa?

Oricum, El îi va da iertare
Dacă e vie și-o găsește,
Mărinimos, plin de îndurare
Este a a Lui și o iubește

El chiar și turma a lăsat-o
Ca viața ei, să o salveze
Dușmanului nu ar fi dat-o
Chiar de ea n-a vrut să-L urmeze

Târziu de tot, chiar înspre seară
El pe mieluță a găsit-o.
În brațe ea a vrut să-I sară
Iar El, cu dragoste a primit-o.

Și chiar deloc nu a mustrat-o
A strâns-o doar la pieptul Său
Și de ciulini a curățat-o
Apoi, a răsuflat din greu...

Ce bine c-a găsit-o vie
N-a dat dușmanul Său de ea!
E a Lui, și a Lui are să fie
Ea, cea mai dragă mielușea!

Iar El, Păstorul cel iubit
S-a întors, în brațe o aducea
Și turma apoi, Și-a întregit
Și o veghează, pururea.

Amin

Câmpia Turzii, 10 ianuarie 2017




Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>