Părinții

1. Nu acela e părinte care naște un copil,
ci acela care-l crește bine, fericindu-și-l,
căci a naște o ființă poate orice nătărău
și mai bine nu l-ar naște dacă crește un călău.

2. Un părinte-adevărat
e-n veci binecuvântat
și de Cer și de pământ
că puțini asemeni sunt.

3. A-ți cinsti părinții-i una dintre primele porunci,
când și-o împlinește omul, fericit pe veci e-atunci
însă când nu și-o-mplinește
pân-la moartea lui și-a lor
e-osândit și-n veacu-acesta și în veacul viitor.

4. Tata are o iubire, - mama are zece,
a lui poate să se treacă,
a ei nu mai trece.

5. Nu dați bani la fiii voștri înainte de-ndrumare
c-o să-nvețe numai chefuri, lene și destrăbălare
învățați-i să muncească, spre-a vedea cum se câștigă
banul cel cuminte tace,
banul cel netrebnic strigă.

6. Un părinte cu avere înmiit e mai dator
decât alții, ca să-și crească fiul nerisipitor,
să-l învețe cumpătarea, - însă făr-a fi zgârcit,
binefacerea-mplinind-o des, tăcut și fericit.

7. Cel mai rău copil e-acela ce n-ascultă de părinți,
vine vremea când va plânge
lacrimi grele și fierbinți.

8. Viața ta o-ncepi cu tine și nu cu părinții tăi,
vei fi judecat odată numai după-a tale căi.

9. Nu e laudă aceea când te laudă oricine
lauda adevărată-i când cei buni te spun de bine.

10. Nu-i pe lume bucurie mai înaltă cu putință
ca a unei mame bune când mai naște o ființă.

11. Mulți copii ajung în lume leneși și risipitori,
când părinții le fac daruri prea mari
și prea deseori.

12. Cine-și socotește tatăl ca om prost și-napoiat,
dovedește că el însuși este-un prost
și-un blestemat.

13. Un fiu leneș și netrebnic și-ndărătnic și mișel,
merită să se scârbească și părinții lui de el.

14. Nu da sfaturi necinstite la copilul nimănui,
chiar tu poți să fii întâiul pedepsit
din cauza lui.

15 A-ți cinsti părinții este prima dintre-ndatorinți,
doar lui Dumnezeu e omul mai dator
ca la părinți.