Paradisul promis

Paradisul promis


Noi știm că Paradisul pe care L-ai promis
Este un adevăr, este o realitate.
Noi știm că acele vorbe pe care Tu Le-ai zis
Nu sunt deșertăciuni sau vorbe aruncate.

Tu, care ești preasfânt și vorba Ta e lege,
La cer când ai urcat, celor prezenți Le-ai zis
Că iarăși vei veni și mult timp nu va trece
Și tot se va-mplini, exact cum ai promis.

Din cele patru vânturi cu îngeri căutând,
De pe pământul mare, copiii să-Ți răpească,
Cu vuiete și larmă, cu trâmbițe sunând
Iar soarele se ascunde, munții or să trosnească...

Cerul va fi ca focul, apele-și întorc cursul
Și totul e haotic, de neimaginat,
Iar lumea îngrozită va ști atunci răspunsul,
Că nu L-au ascultat pe Cel ce i-a chemat

La calea cea eternă și la eliberare
Ei n-au răspuns "Prezent!" la apelul lui Isus,
Că n-aud s-au făcut, la blânda Lui chemare
Mereu au amânat, tot ce Isus le-a spus.

Au avut alte gânduri, alte preocupări,
De la plăceri lumești n-au vrut să se-nfrâneze
Desi au fost trecuți ades, prin încercări,
Ei, au tot amânat pe Domnul să-L urmeze.

Și doar așa, în glumă, pe toate le-au luat
Nicicând n-au vrut să creadă că Domnul va veni,
Că-s vorbe mult prea mari, ei au considerat
Iar viață după moarte, n-au crezut că va fi.

Dar ea totuși există, chiar viață după moarte,
Căci ce Isus promite, e drept și adevărat.
Să aibe veșnicia, chiar nimenea nu poate
Dacă pe calea dreaptă, cu Domnul n-a umblat,

Pe calea adevărată ce duce la sfințire,
La cerul și pământul cel nou ce va veni
La Cel mort și-nviat, Care ne-a dat Iubire
Și-n marea veșnicie, alături ne va fi.

Amin

Câmpia Turzii, 22 februarie 2011