Ostașul lui Hristos

Ce bine e să fii ostaș,
În armata sfânt-a Isus,
Să fii un credincios slujbaș,
Și-n luptă să fii nerăpus.

Dar ca să fii luat în seamă,
Și de Stăpân vorbit de bine,
Îți trebuie a credinței armă,
Să poți învinge forțele străine.

Iar ca să poți ieși la luptă,
Și să nu pieri ca Goliat,
Tu astăzi frate te deșteaptă,
Cu coif să fii asigurat.

Căci numai coiful mântuirii,
Te va purta mereu prin văi,
Și pe cărarea pustiirii,
Vei merge împotriva celor răi.

Căci mântuirea a fost dată,
Prin Mielul ce a suferit,
Ca tu să poți învinge de-orice dată,
Și să nu fii nenorocit.

Mai ai nevoie și de neprihănire-
Platoșa sufletului sfânt,
Să poți avea prin ea și răsplătire,
După ce vei birui pe-acest pământ.

Când porți platoșa tu faci cinste,
Acelui ce la oaste Te-a chemat,
Tu poți ajunge orice ținte,
Și de Stăpân ești binecuvântat.

Neprihănirea este apărarea,
Oricărui om ce-i luptător,
Când ai platoșă - vei primi asigurarea,
Că poți să fii biruitor.

Apoi să te asiguri bine,
De ești cu râvnă încălțat,
S-o porți în luptă tot mereu cu tine,
Căci fără ea vei fi repede ruinat.

Căci de nu ești îcălțat ca un ostaș,
Atunci picioarele îți sunt rănite,
Vrăjmașul râde de tine ca de-un laș,
Căci ai căzut înfrânt în ispite.

Să te încalți în râvna evangheliei,
Și cu pricepere s-o folosești,
Ca să poți ținea piept bătăliei,
Să nu poți nicicând să obosești.

Credința să îți fie scut în luptă,
Căci ea mereu te va îviora,
Puterea ta nu va fi ruptă,
Mereu prin ea vei triumfa.

Să crezi în Domnul și în biruință,
Îți dă aripi de foc spre cer,
Și îți aprinde-acea dorință,
Ca să nu cazi în disper.

Credința te poartă prin văile adânci,
Te duce departe prin coline,
Când cu scutul acesta urci pe stâci,
E de partea ta Isus, in luptă intervine.

Sabia să o ai mereu la îdemînă-
Cuvântul care dă explicita,
Cu Sabia Duhului în mîna,
Oricand stăpungi ispita.

Cuvântul să-l porți oriunde cu tine,
Cuvântul Domnului Isus,
Care pătrunde-n inime străine,
Și le indreapta tot mereu în sus.

Să te încingi cu adevărul,
De prețuit dorești să fii,
Căci numai el deschide cerul,
Și îți aduce bucurii.

Să fie plin de adevăr ostașul,
E-o cinste mare pentru comandant,
Cu adevăr de e încins slujbașul,
Nu e stăpînul arogant.

Să fii ostaș e lucru mare,
Dar în același timp și greu,
Să fii ostașul de onoare,
E de dorit să lupți cu Dumnezeu.