Omul nou

Efeseni 2:15

Din vremuri vechi, întunecate
Oameni-au visat schimbare.
În relații și în societate,
Să fie-o armonie și dreptate
Fără tiranii barbare.

Dar omul nou întârzie s-apară
Că nu-i căutat prin Dumnezeu.
Și dezamăgirea-i înconjoară
Pe cei ce-ncearcă a câta oară
Să-l zeifice mereu pe „eu”.

Omul nou fără Hristos
E robotul luciferic,
E-o invenție de jos.
N-a adus lumii folos
Că-i creat în întuneric.

Grecii l-au creat să fie
Cu o cultură mai aleasă,
Tare în filozofie,
Cu distinsă oratorie,
Învățat de primă clasă.

Dar, privind atenți la ei,
Aveau amăgiri bizare,
O mare mulțime de zei
Din cei mici și din cei grei,
Însă toți fără suflare.

Ba, privind spre infinit,
Grecilor li s-a părut
C-ar mai fi un zeu râvnit
Mai încolo de zenit:
Un dumnezeu necunoscut.

Dumnezeii lor cei muți
Nu le-au luminat gândirea.
Aveau nevoie să-i ajuți
Că erau de mâini făcuți,
Nu le-au adus fericirea.

Omul nou și la romani
Se încredea-n putere.
Asuprind pe cei sărmani,
Storcea biruri, storcea bani
Pentru petreceri efemere.

Aveau și ei zei, o mulțime,
Și gândirea îngâmfată.
Căutau să se afirme
Cu puterea lor în lume,
Cu puternica armată.

Dar huzurul și dezmățul
I-a condus spre prăbușire.
S-au săpat unul pe altul
Și și-au împărțit regatul,
Trăind în nelegiuire.

Și potopul de desfrâu
Le-a adus sfârșitul,
Că Dumnezeul veșnic viu
Are propriul Său remediu
Când amploare ia păcatul.

Într-un veac întunecat
S-a prelucrat la Vatican
Omul pe deplin argat,
La supunere chemat,
Dirijat de capelan.

Inchiziția cu putere
Se-ngrijea de răzvrătiți
Să-i păzească de cădere
Și n-aibă vreo părere
Despre a trăi ca sfinți.

Biblia să n-o cunoască,
Doar s-asculte de preot.
Cunoștința să nu crească
Ca să nu se răzvrătească,
Să le facă vreun boicot.

Și-au ținut în întuneric
Omul multe generații
Ca se creadă că nu-i vrednic
De Cuvântul Celui Veșnic,
Și iertarea o dau prelații.

Amăgindu-i prin piețe
Să creadă că pentru bani,
Cumpărându-și indulgențe,
Pot plăti a lor scadențe
Preoților șarlatani.

Și în era-ntunecată
Au fost mărturii sfințite,
Cu mintea luminată
Și cu inima curată,
Care-au fost pe rug jertfite.

Un om nou și arian
Au vrut a selecta naziștii.
Inspirați de la satan,
Au făcut diabolic plan,
Crezându-se iluștri.

Se-mpiedicau în Israel
Ca să-și atingă scopul.
Au făcut cel mai crud măcel,
Arzând un popor model,
Gazați cu crematoriul.

Dar Dumnezeu le-a stat ’nainte
Și le-a umilit mândria.
Domnul și-a adus aminte
De Israel ca Părinte
Și a potolit urgia.

Mai presus de toți cei răi,
Au vrut om nou și comuniștii.
Oameni fără căpătâi,
Ce se declarau atei,
Urau cumplit mesajul Cărții.

Ei, luptători pentru dreptate
Și izbăvirea celor asupriți,
Dar tăgăduiau prin fapte,
Lăsând în urmă trupuri moarte
Și-n lagăre mulți chinuiți.

Hristos a reușit deplin
Prin jertfa de la cruce
Să-nlăture orice suspin
Tuturor ce smeriți vin
Cu El să se împace.

El oferă-un trai curat,
Schimbarea omului firesc
Cu unul nou cu-adevărat
Fără patimi și păcat,
Omul nou duhovnicesc.

E minunea cea mai mare
Ce-o face Dumnezeu Slăvitul
Printre oameni și popoare
În deplină ascultare,
Oameni noi prin Duhul.
Amin.
(Marți, 10 septembrie 2024)