Omul care-i credincios de necazuri se ferește!

Omul care-i credincios de necazuri se ferește!


Omul care-i credincios
De necazuri se ferește
Face totul cu folos
Lucru, bine-l chibzuiește

Nu face rău nimănui
Numai binele-l dorește
Lui, necazuri poți să-i spui
Căci tace, nu clevetește

E de încredere, înțelept,
Orice i-ai destăinui,
De nădejde și deștept
N-ar trăda, orice ar fii!

Poți să-i spui orice durere
Care sufletu-ți apasă
Îți spune a lui părere
De ești singur, nu te lasă,

Te ajută, îți întinde
Mâna, ca și unui frate
Cu dragoste te cuprinde
Face bine, așa cum poate

Și se pune în locul tău
Dacă el acum ar fii?
În necaz și i-ar fi greu
Oare el, cum s-ar simți?

Cât de mult s-ar bucura
Ca să fie ajutat
Și cât ar dori, ar vrea,
Ca să fie mângâiat

În credință să trăim
Să fim oameni iertători
Cu iubire să slujim
În Domnul, încrezători.

Amin

Câmpia Turzii, 29 aprilie 2016