Omul bolnav de dropică

Omul bolnav de dropică
Luca cap. 14:1-6


Era într-o zi de Sabat
Isus s-a dus ca să prânzească
Chiar la un fariseu bogat
În casa lui, să se odihnească

De farisei înconjurat
Ce cu mirare Îl priveau
Şi urmărit şi cercetat
Cu ochii lor răi, tot vedeau

În casă, un bolnav era
Ce s-ar fi vrut tămăduit
De dropică, el suferea
Şi de Isus a auzit

Ştia ce minunat lucra
De-a Lui fapte s-a auzit
El, bolile le vindeca
Asta, şi el şi-ar fi dorit

Isus, cuvântul a luat
Pe toţi de faţă I-a privit
Pe învăţători I-a întrebat
Dacă-ar fi timpul potrivit

O vindecare să se facă
Chiar dacă-i ziua de Sabat?
Domnul răspuns vrea, nu să tacă
Acei care au vociferat

Răspunsul nu l-a căpătat
Dar pe om l-a tămăduit
Apoi, să meargă l-a lăsat
Căci omul era fericit

Apoi le-a spus cu vorbe clare
La cei prezenţi, le-a explicat
Că nimenea putere, n-are
Să-şi vadă fiul înecat

Dacă ar cădea într-o fântână,
Chiar de-ar fi ziua de Sabat
N-ar sta, ca soarele s-apună
L-ar scoate afară, imediat

Sau, boul dacă i-ar cădea
Să-l scoată afar, s-ar strădui
Nepăsător, deloc n-ar sta
Viaţa să-i scape, s-ar trudi

Dar, iar răspuns n-a căpătat
Toţi cei de faţă au tăcut
Şi omul a fost vindecat
Cu toţi, minunea au văzut.

Amin

Câmpia Turzii, 2 aprilie 2014