text Poezii crestine

Omenia

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Traian Dorz
1. Omenia-i datoria de-a fi om - a orișicui,
orișiunde i-ar fi țara
și-orișicare-i limba lui,
culți nu pot fi toți pe lume,
nici bogați
și nici vestiți,
însă toți au datoria de-a fi oameni și cinstiți.

2. Omenia este darul de la naștere-n oricare,
numai unii îl cultivă,
alții-l pierd în nepăsare.

3. Toți părinții-nțelepciunii au fost oameni de-omenie,
n-a fost unul să nu-i pese de această datorie,
cine-i om se ostenește să tot suie-această scară,
cine nu, acela cade către animal și fiară.

4. Numa-n Adevăr, se-nvață cel mai bine omenia,
numai El te-ndeamnă-a-i face
semenului bucurie.

5. Omenia către semeni se arată prin căldură,
prin iubire și prin milă,
nu prin vorbele din gură.
Ea nu are numai lacrimi și cuvânt de mângâiere,
ci și pâine și cămașă - unde-i foame și durere.

6. Omenia niciodată nicăieri nu se-nvechește,
orișiunde, la oricine și oricând ea trebuiește.

7. Și făptura cea mai crudă este uneori mișcată
când în loc de nepăsare, omenie i s-arată.
De aceea te învață să-ți arați spre orișicare
omenia-ndatorată chiar și-atunci când el n-o are.

8. Fii un om de omenie totdeauna și oriunde,
că nu peste multă vreme, tot așa ți se răspunde.

9. Mare lucru-i omenia la oricine se arată,
însă ea nu locuiește numa-n inima curată,
când n-ai inima curată nu ești om de omenie
căci blândețea și căldura pot sta numa-n curăție.

10. Omenia e virtutea la om cea mai necesară,
dar de ce acuma oare ea-i din ce în ce mai rară?

11. Omenia e legată și de simț și de gândire,
este-n ea înțelepciune și la fel e și iubire,
căci fără de-nțelepciune ea alunecă-n prostie,
iar fără iubire-i gheață, nu mai este omenie.

12. Nu învață omenia omul cel fără de minte,
a fi om de omenie
trebuie-a fi drept nainte.

13. În zadar vrei să faci oameni vrednici fără omenie.
A fi om de omenie este-un lucru cât o mie,
el se face nu de-afară spre-năuntru, ci napoi
dinăuntru spre-nafară,
doar așa faci oameni noi.

14. Până omului nu-i este inima adânc schimbată,
poți să-i zici și zeu și înger
el tot omul vechi s-arată.

15. Numai când Lumina-i schimbă inima, atunci devine
din om vechi făptură nouă,
din om rău un om de bine,
numai Cartea ne învață taina inimii schimbate,
doar ea face din om fiară
și din dușman face frate.

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>