Olarul...

A fost odata ca niciodata...

Așa începe orice poveste, și, încălecând pe-o șa, scriitorul părăsește scena in care binele invinge răul și cei doi își trăiesc viața în fericire până la adânci bătrâneți!

Primele raze ale soarelui m-au găsit îngenunchiat în roua dimineții. Mijloceam din nou pentru poporul meu și-L întrebam pe Dumnezeu dacă a avut vreun rost să stau la poarta celor din poporul meu, poarta prin care intră și ies regii lui Iuda si la toate celelalte porți ale Ierusalimului spunând: „Luaţi seama în sufletele voastre să nu purtaţi nicio povară în ziua Sabatului şi să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului. Să nu scoateţi din casele voastre nicio povară în ziua Sabatului şi să nu faceţi nicio lucrare, ci sfinţiţi ziua Sabatului, cum am poruncit părinţilor voştri..” Îl intrebam dacă a înțeles vreun om din toți aceia care au trecut pe-acolo, că poverile erau și greutațile sufletului nu doar panerele încărcate cu de-ale gurii și coșarca cu nutreț pentru necuvântătoare... (Să nu purtați nicio povară în ziua Sabatului... Aruncați-le toate la picioarele Lui aș fi spus eu, căci El a purtat pe umerii Lui povara lumii și-o poate duce și pe-a ta! Cine are sufletul încărcat și greu ȘTIE CE SCRIU! Și cine are urechi de auzit, ascultă!)

-Scoală-te și coboară în casa olarului, mi-a spus! Acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!

Pașeam anevoios încercând să-mi imaginez cum se va sfârși povestea care abia începuse... Mișcările încetinite ale picioarelor mele cădeau în cadențe-îmi probam limitele nădăjduind să nu pun la încercare răbdarea Stăpânului... Respiram greu, călcam apăsat și speram ca pașii mărunți să-mi scadă rata bătăilor inimii pe minut nu să-mi crească tensiunea ca altădată! Mă treceau fiorii morții și o transpirație rece-mi dădea senzația că nu era de bine ceea ce urma; speram să mă înșel dar cunoșteam bine Vocea Lui și nu mă bucuram deloc de tonul cu care-mi vorbise de dimineață. Era durere în glasul Atotputernicului, purta o durere care-I sfâșia inima și știam că mesajul nu va fi ușor de transmis... Determinat să ascult cu inima cuvintele gurii Lui am grăbit pasul... Am ajuns mai repede decât mă așteptam, și iată, olarul lucra pe roată... Neștiind cât va trebui să aștept după discursul Domnului m-am lăsat prins în mrejele negustorului...

Vasul pe care-l făcea n-a izbutit – cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului...

Lucra cu pasiune, cu gingașie și multă răbdare încercând să dea o forma pământului din mâinile lui, iar eu stăteam înțepenit de câteva ceasuri neputând să-mi iau ochii de la măiestria ce prindea formă sub pălmile lui frământate de duritatea lutului proaspăt. Se înnoptase demult... Vasul olarului nu izbutise și nici Cuvintele promise nu s-au făcut auzite... Mă intrebam dacă nu cumva, absorbit de iscusința acestui om îndemânatic, m-am lăsat prins in capcana decorativă a meșteșugarului și am ratat mesajul Creatorului... Era trist olarul; într-o palmă ținea vasul și cu cealaltă palma zdrobea huma frământându-i formele ce nu izbutiseră iar eu stateam cu sufletul la gura respirând neregulat din cauza tensiunii ce plutea în atmosferă. Citeam mânie în privirea lui și broboadele de sudoare îi scăldau fața într-o suferință de nedescris. Plângea amestecănd roca sedimentară cu apă proaspătă și lacrimile lui se prelingeau pe lutul frânt. Murea cu el... și înviau deodată într-o formă total diferită de cea anterioară. Olarul avea un foc nou în priviri... Era entuziasmat, lucra cu ardoare și flacăra bucuriei, a răbdării și a dragostei topea încăpățânarea argilei sub forța brațului...

Și el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui sa-l facă...

Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur și de argint, ci și de lemn și de lut. Unele sunt pentru o întrebuințare de cinste, altele pentru o întrebuințare de ocară... murmura Duhul înlăuntrul meu, și Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

-„Oare Eu nu pot face cu voi ca olarul acesta, casă a lui Israel? Iată, ca lutul în mâna olarului aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel! Dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că-l voi zmulge, ca-l voi dărâma și că-l voi distruge, însă neamul acela, despre care am vorbit, se întoarce de la răutatea lui, atunci si Mie Îmi va părea rău de răul pe care plănuisem să i-l fac.”

(-Oh, ceea ce spui Tu este Adevărat, am rostit mai mult ca pentru mine: îmi amintesc de Ninive, cetatea cea mare a cărei răutate s-a suit până la Tine... -Încă 40 de zile și Ninive va fi nimicită striga Iona cu înflăcărare! Dar Tu, un Dumnezeu milos și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat in bunătate, Te-ai întors, Ți-ai oprit mânia aprinsă și Te-ai căit de răul pe care ai hotărât că li-l vei face și nu l-ai facut... Te cunoștea bine Iona, și oamenii acelei cetăți au crezut în Tine, au vestit un post și s-au îmbracat în sac de la cei mai mari până la cei mai mici! Chiar și regele din Ninive s-a dat jos de pe scaunul lui de domnie, și-a scos mantaua regală, s-a acoperit cu un sac și a șezut în cenușă. -Nici un om și nici un animal, nici din cireadă și nici din turmă, să nu guste nimic, să nu pască și să nu bea apă deloc, s-a răspândit porunca în Împărăție, -Oamenii și vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu și să se întoarcă de la calea lor cea rea și de la violența de care le sunt pline mâinile! Tu le-ai văzut faptele și cum se întorceau de la calea lor cea rea, ai fost mișcat de setea cu care Te căutau zi și noapte și foamea dupa Tine a stârnit în Tine Mila, Îndurarea, Răbdarea, Bunătatea, și astfel, nenorocirea promisă de Tine prin profetul Iona nu s-a mai împlinit!)

-„Tot așa, dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că-l voi zidi și că-l voi planta, însă poporul acela face ce este rău înaintea ochilor Mei și nu ascultă de glasul Meu, atunci și Mie Îmi va părea rău de binele pe care plănuisem să i-l fac. Prin urmare, transmite cuvintele Mele oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului și zi-le că pregătesc o nenorocire și fac un plan împotriva lor. Cere-le in Numele Meu să se întoarcă fiecare de la calea lor cea rea, să-și îndrepte pașii și faptele!”

Oh, cât ai tânjit să Te poți întoarce în mânia Ta, să Te căiești de nenorocirea care le-ai promis-o! Câtă durere era în inima Ta, Dumnezeule, văzând vasele Tale prețioase și scumpe transformate în vase de ocară! Poporul Tău te-a uitat și au făcut din țara lor o pustietate, o veșnică batjocură. Au urzit planuri mișelești împotriva lui Ieremia, căci doar, spuneau ei, nu va pieri Legea din lipsă de preoți, nici Sfatul-din lipsă de înțelepți și nici Cuvântul-din lipsă de profeți! Haideți să-l lovim cu vorba și să nu luăm seama la toate cuvintele lui!

,,Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare.’’ spune Dumnezeu in Proverbe 12:18...



-va urma-