Odihna veacului ce va să vie

Odihna veacului, ce va să vie

Sub a nopții-mpărăție
Liniștea domnește-n pace
Numai luna-i străvezie
Haina nopții vrea să îmbrace

Ceața densă mă-mpresoară
Totu-i negru și confuz
Frica morții mă-nfășoară
Nu am simțuri, n-am auz

Simt răcoare la picioare
Parcă mă cuprinde o teamă
Roua dimineți-i oare?
Sau pârâul stă să geamă?

Nici o pasăre nu cântă
Parcă timpul stă în loc
Gându-mi spre neant s-avântă
N-am speranță chiar deloc

Doar un răsărit de soare
Asta îmi doresc acum
Și-o speranță ce nu moare
Și-un călăuzitor, pe drum

Păsări să aud cum cântă
Tril frumos de răsărit
Duhul Sfânt, cum Binecuvântă
Și cum Domnu-i Preamărit

Dar iată, zorii dimineții
Luceafărul cu-a sa lumină
Tresar voios, în firul vieții
Căci știu că El o să Revină

Am pace, bucurie-n suflet
Doar gândul, îmi alină ființa
Necazul mă apasă-ncet
Dar n-am lăsat nicicând credința

Cu El, necazul îmi lipsește
Am numai bucurie-n casă
Pe drum, El mă povățuiește
Mi-a zis că Nicicând nu mă lasă

De-aceea, cât voi fi pe lume
Când bucuria, groaza, mă-nconjoară
Te laud și îți spun pe nume
Te rog mă iartă și a mia oară

Ești Alinarea, Pacea mea din casă
Odihna veacului ce va să vie
Te Ador, Comoara mea Prețioasă
Și vreau să te slujesc o veșnicie.

Amin [email protected] com