Odaia slabanogului

E vineri, si m-am hotarat
sa-mi scot la vanzare odaia
altarul si-asa-i sfaramat
lumina nu-i, nu-i mai zaresc vapaia!

De-atatia ani cu lacrimi am spalat
odaia unde m-am rugat
o, Doamne, da-mi picioare c-ale cerbilor,
si Cerul tace, nu m-a ascultat!

Ulei in candela nu mi-am mai cumparat
e-un muc acum ce fumega incet...
de-aceea am s-o vand la Poarta oilor
sau la Betesda vre-unui profet!

Avere n-am, c-am dat-o ca sa intru
ca si camila prin urechea acului
de-acu ce bine-ar fi sa am pe cineva
s-atinga, nu mana-mi, (ci) margina patului!

Stau la Betesda, aici, la scaldatoare
si-odaita-i tot cu mine,
n-am mai vandut-o, si astept
un inger, sau Mantuitorul care vine...

Azi e Sabat, si-odaia-i plina
altaru-i dres si jertfa am adus
uleiul arde, flacara-i ma mistuie.
O, de-ar veni o boare!...Dar de sus

Se-apropie, o simt ca si llie...
Vrei tu sa te faci sanatos?
Dar n-am pe nimeni sa m-arunce-n apa!
Ridica-te, ia-ti patul, umbla sanatos!

Nesigur, ma ridic, si-apoi, ca si un cerb
alerg la Casa Lui ca sa li multumesc!
Odaia? Am deschis-o Lui, Mantuitorului
Si doar pe El il preamaresc!

...Sa nu iti vinzi nicicand odaia!
Si daca cerul tace, tu asteapta,
ca vei simti-ntr-o zi ca si llie
ca va veni! Pe pragul Casei Lui asteapta!

'ti va spune de iubirea Tatalui,
de-al Sau palat, de Cerul minunat.
Aprinde azi ulei in candela-ti,
si umbla sanatos, ridica-ti al tau pat!