O veste bună

O veste bună

O veste bună e ca un balsam vindecător,
Sau ca atunci când însetatul bea apă de izvor.
O veste bună aduce bucurie celui întristat
Aduce mângâiere celui apăsat.

Vestea bună aduce înviorare
Celui ce era în descurajare,
Aduce pace pentru suflet
Și fața se înseninează cu un zâmbet.

Nu mai e fața încruntată
Nici de lacrimi nu-i brăzdată,
Căci vestea bună aduce bucurie,
Aduce și multă veselie.

Când auzi vești bune inima-ți tresaltă
Viața nu-ți mai este complicată,
Te bucuri și încet și în strigare
Pentru aceea veste mare

Ce ai așteptat de mult să se împlinească
Pentru a-ți aduce liniștea sufletească.
Că bucurie mare ai atunci când primești
Acele frumoase și deosebite vești

Pe care multă vreme ai tot sperat
Și chiar cu anii ai așteptat
Că poate, poate s-or împlini
Și inima ta se va liniști.

Există un timp, o vreme
Cât inima în tine geme,
Apoi vine un timp așteptat
La care multă vreme ai visat

Căci bucuria îți este deplină
La auzirea veștii care e sublimă,
Căci vestea mare pe care ai așteptat
Se împlinește cu adevărat.

Nu îți pasă că a fost lungă așteptarea
Căci vestea ce ți-a adus înviorarea
A compensat cu tot timpul așteptat
Din momentul în care te-ai înviorat.

Acesta e Dumnezeu care înviorează
Și la momentul potrivit lucrează,
Nu îngăduie greu peste măsură
Că milă i se face și se-ndură.

Căci dorințele noastre El le știe
Și-n locul întristării aduce bucurie,
Căci o veste bună e leac alinător
E balsam sfânt vindecător.
Amin