text Poezii crestine

O incredere neclintita

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Dan Viorica
O INCREDERE NECLINTITA


Prin credință a fost mutat Enoh de pe pământ.
Şi Noe... a făcut corabia, tot prin credinţă.
A crezut, că va veni un mare potop pe pământ...
Şi a ajuns moştenitor al neprihănirii prin credinţă.

Prin credinţă Avram a ieşit din Haran şi a plecat,
Spre ţara, care i-a fost dată prin făgăduinţă.
Domnul l-a binecuvântat, pentru că a ascultat.
Şi deşi avea 100 ani, i-a dat urmaşi prin credinţă.

Sara deşi în vârstă a primit putere, să zămislească,
Domnul i-a ales părinţi, c-au ascultat şi L-au iubit.
În ei un neam cât firele de nisip, făcu, să crească...
Şi ce lui Avraam i-a făgăduit, Domnul a împlinit.

Când a mijlocit Avraam pentru Lot şi familia lui.
Domnul l-a ascultat pe Avraam, c-avea credinţă.
Când a ars Sodoma şi Gomora, cetăţile răului,
L-a scăpat pe Lot şi fetele lui, de chin şi suferinţă.

Avraam pus la încercare, pe Isaac prin credinţă,
L-a dus ca jertfă, crezând în mâna salvatoare.
Şi binecuvântarea Domnului i-a fost biruinţă,
A fost socotit neprihănit, prin ascultare.

Isaac pe copiii lui: Iacov şi Esau, prin credinţă,
Având în vedere lucrurile viitoare, i-a binecuvântat.
Şi voia Domnului s-a împlinit şi a dat biruinţă
Poporului Său, de care s-a îngrijit neîncetat.

Prin credinţă Iosif a priceput, c-a fost vândut de fraţi.
Şi a fost dus în Egipt, să ajungă bun cârmuitor.
Ca la vreme de foamete, tatăl şi fraţii, să fie salvaţi,
Prin voia Domnului, a ajuns acolo, înaintea lor.

Pe Moise l-au ascuns părinţii, prin credinţă,
La trei luni pus într-un sicriaş, pe apa Nilului.
Fata faraonului de pe ape, a luat micuţa fiinţă,
Fiind scos din apă, Moise, a fost pus numele lui.

Crescut la palat, prin credinţă, bunăstarea a părăsit,
Ca să sufere alături de poporul, din care s-a născut.
Prin credinţă, a scos din Egipt poporul oropsit,
Sub călăuzirea Dumnezeului, în care a crezut.

Încrederea neclintită în Domnul, marea a despicat.
Când faraonul cu toată oştirea, poporul evreu urmărea.
Prin credinţă au trecut Marea Roşie, ca pe uscat,
Ei au trecut, în urma lor, valul oastea faraonului acoperea.

Dumnezeu s-a îngrijit în pustiu de poporul Lui,
Dar răzvrătirea lor şi încăpăţânarea L-au întristat.
Moise prin credinţă, a cerut îndurare Domnului,
Pentru popor. Domnul l-a ascultat şi s-a-ndurat!

Dar neascultarea şi nemulțumirile poporului,
Au aprins mânia Lui Dumnezeu şi n-au mai intrat,
În ţara făgăduită, decât cei plăcuţi Domnului.
Care au avut credinţă, au crezut şi au ascultat.

Daniel în groapa cu lei înfometaţi, n-a fost mâncat,
Căci Domnul, gura leilor le-a ţinut-o închisă.
Pentru că el, de a sa credinţă, nu s-a lepădat...
Şi s-a rugat fără teamă, cu fereastra deschisă.

Prin credinţă n-au ars, cei trei prieteni în foc,
În cuptorul aprins, Domnul, cu ei a intrat.
Para focului bine încins, nu i-a atins de loc,
Căci Domnul, focul să-i vatăme, nu a lăsat.

Trece orice obstacol, o încredere neclintită.
Şi te duce biruitor, spre Slăvile Cereşti.
O încredere neclintită, dă biruinţă în ispită.
Şi-n încercare prin credinţă vie, biruieşti.

Fără credinţă e cu neputinţă, ca să fi spălat,
Fără credinţă nu vei pricepe iubirea de Împărat.
Fără credinţă nu vei putea primi un loc în palat,
Fără credinţă, nici nu te gândi, că eşti salvat.

Fără credinţă nu poţi birui furtuna dezlănţuită.
Fără credinţă nu înveţi ce-nseamnă umilinţă.
Fără credinţă iubirea nu cuprinde inima ta,
Fără credinţă în Slăvile cereşti, nu poţi intra.


AMIN

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>