O, Doamne, din iubire!

O, Doamne, din iubire!

O, Doamne, din iubire
Păcatele lumii-ai purtat
Când aici Te-ai întrupat,
Şi-ai făcut marea vestire
Pentru omul din robie
Ca să intre-n veşnicie,
Prin măreaţa-Ţi izbăvire!

Ai vrut astfel ca prin har,
Să-l înalţi în demnitate
'N rândul lumilor create
Fără-al morţii chin amar,
Căci ai luat-o asupra Ta
Pe crucea de la Golgota,
Sorbind cruntul ei pahar!

O, Doamne, din iubire
Dus-ai crucea la Calvar
Pentru păcatu-originar,
Al celor ce, din fericire
Căzând s-au îndepărtat
Învinşi fiind, de păcat,
De şarpe, prin amăgire!

În mila-Ţi, nu i-ai lăsat
Pradă morţii pe vecie,
Ci-au primit cu bucurie
În sentinţa ce le-ai dat
Vestea prin recuperare
În, , Sămânţa" viitoare,
Că păcatu-a fost iertat!

O, Doamne, din iubire
Sus pe cruce răstignit
Te-ai lăsat batjocorit,
S-aduci lumii mântuire
Şi-un trai veşnic fericit
În scumpul rai pregătit,
Prin sfânta neprihănire!

Flavius Laurian Duverna
30 iunie 2013