Numai focul mai îndreaptă

Numai focul mai îndreaptă
Lemnul care-i strâmb crescut.
Numai suferința-ndreaptă
Pe acel ce-i strâmb în faptă,
Pe cel ce-i din cale abătut,
Pe omul cel adânc căzut.

Totdeauna se alege
Câte-un bine-n orice rău,
Dacă omul înțelege
Și vrea el să se dezlege,
Și-și îndreaptă drumul său,
Ca să scape de-orice hău.

De schimbi locul și nu firea
N-o să ai nici un folos.
Pomul rău tot roade rele
Va avea în rămurele
Și în locul cel mănos
Fără altoi, nu ai folos.

Schimbă-ți inima, nu vorba!
Schimbă-ți firea, nu numirea!
Aici toate veștezesc ca iarba,
Nimic nu-i rezolva cu graba.
Altfel, adevărul și cinstirea
N-o să le afli nicăierea.

Pomul când de jos se strâmbă
Cam anevoie drept îl vezi.
Omul când de mic se strică
Și din timp nu faci nimică
Foarte anevoie-l îndreptezi;
Doar în rugi de mai veghezi.

De aceea, fii un sfetnic
Când îl crești pe fiul tău
Și-l învață cât de grabnic
Să nu plângi apoi zadarnic
Când e mare, e-un flăcău.
Greu îndrepți de crește rău.

Doamne dă înțelepciune
La toți părinții ce trudesc
Să-și crească copiii bine,
Să-i crească cum se cuvine.
Nu prin duhul cel lumesc,
Ci prin harul sfânt ceresc.
Amin.
(Luni, 13 aprilie 2020)