Numai Dragostea

Dacă-am făcut castele din cuvinte,
Pe fiecare turn câte o stea,
Pe răni de bice salturi înainte,
Să știți, nu eu ci numai Dragostea.

De mi s-a-împodobit cu flori retina,
Îmbălsămată în senin de vis
Și în gutuie am văzut lumina,
E Dragostea, o poartă mi-a deschis.

Dacă-am pășit pe valuri înspumate
Să calc pe ele ca pe drum umblat,
Doar Dragostea le-a împlinit pe toate,
De Ținta Vieții ea m-a ancorat.

Dacă-am trecut prin foc biruitoare
Și nu m-a topit jarul din cuptor,
E numai Dragostea Aceea Care
A spus cuvântul Ei vindecător.

Dacă în stropul lacrimii amare
S-a despletit un rai în apogeu
Și dacă rana spinilor nu doare,
E numai Dragostea Lui Dumnezeu.

Dacă n-a fost ca soarele s-apună
În norul de cârmâz prea înroșit,
Când orizontul spune vreme bună
E Dragostea iertând, a biruit!