Nu ține iarna veșnic

A fost o iarnă lungă. . a fost o iarnă grea,
Cu ger și lapoviță însă fără de nea!
Sub bolta ferecată de nouri ca de plumb
A crivățului oaste se năpustea urlând
Asupra țărișoarei, precum o pustiire,
Punând lacăt pe fire, pe gând și pe simțire! . .
A fost o iarnă mută căci din sfintele zări
N-au coborât răspunsuri la multele-ntrebări...
Plăpândă-mi fu cântarea, nu ca odinioară
Când intonam colinde încă din fapt de seară. .
Vremuri demult apuse, căci viforul răzleț
N-avu milă de mine, un prea firav drumeț...
De voie, de nevoie, deci, mă-ntorsei în casă,
Între ziduri pe care nu le numeam "acasă". .
Dar a trecut, căci bolta azi e din nou senină
Iar razele de soare tristețea mi-o alină!
E semn de sus, din ceruri, că Domnul mă iubește,
Că primăvara dulce cu drag o pregătește
Să vină cu miresme de flori și zumzet iară,
Ca binecuvântare, după vremea amară!
Nu ține iarna veșnic, căci este Cineva
Ce-i spune ca să plece din nou altundeva!
La vremea hotărâtă de Tatăl Creator
Ea-și cheamă-n zbor cu sine armatele de nori
Și lapovița rece și gerul cel năpraznic
Și crivățul ce zboară pe ulițe năvalnic;
Cu tot ce are iarna se mistuie în zare
Și-apoi apar pe câmpuri puzderie de tractoare!
E semn că se trezește la viață toată țara
Și că lin se coboară, cu zâmbet, primăvara!
Chiar azi, în crâng, văzut-am un ghiocel frumos,
Imaculat și liber sub cerul luminos.
Precum o haină albă și pură, din petale,
Parcă privind spre zare, gata de sărbătoare!
Și-n mintea mea condusă de sus, prin Duhul Sfânt,
Este cu neputință să nu-mi treacă prin gând
Asemănarea dintre frumosul ghiocel
Și haina mea de glorii ce mă așteaptă-n cer!
Nu ține iarna veșnic, nici suferința mea
Și nici nu-mi va fi bolta închisă pururea!
Nu-mi va mai sta închisă cântarea-n colivie,
Căci e din cer venită, de sus, din veșnicie!
Acolo se va-ntoarce, acasă, în mărire,
Cu mine și cu sfinții, cu cei dragi, la Răpire!
De-aceea când văd semnul frumoasei primăveri,
Eu mă gândesc la Domnul, la Mirele din cer!
Un ghiocel e-o floare plină de puritate,
Ca un veșmânt de nuntă sus, în eternitate!
Aproape-mi este zborul spre cer, spre veșnicii,
Acolo unde moarte și chin nu va mai fi!
Nu ține iarna veșnic dar sus, în sfânta Țară,
Eu voi trăi cu Domnul eterna primăvară!