Nu ştim când apare ora

NU ŞTIM CÂND APARE ORA...

Nu ştim când apare ora
Să ne despărţim de lut
Dar de credem ca Debora
Vom vedea în slavă flora
Unui nesfârşit ţinut,

Vom vedea acele spaţii
Fără umbre, fără scai
Unde se adună fraţii
Ce privesc spre constelaţii
Şi produc cucernic trai.

Nu ştim când sosi-va ceasul
Să apară boala grea,
Când vom părăsi sălaşul
Şi, desigur, şi oraşul
Şi spre Mire vom pleca,

Dar de împlinim ce scrie
Prin Scripturi şi prin profeţi
Poate orice val să vie
Sau vreo lungă agonie
Ştim că suntem buni drumeţi.

Nu cunoaştem ora-n care
Vom avea vreun accident
Şi va fi mare-ntristare
Dar de-avem asigurare
Mergem dincol’ de prezent...

Mergem în acea Cetate
Unde-au mers şi-ai noştrii dragi,
Unde nu e nedreptate
Ci doar cânt şi demnitate
Şi-unde-i vom vedea pe magi.

Nu ştim când Stăpânul vieţii
Ne va zice: „Haideţi Sus!”
Sus, în Ţara Frumuseţii
Unde nu-s umbrele ceţii
Şi-unde Mirele s-a dus.”

Nu le ştim; deci se cuvine
Să trăim cum este scris
Doar în armonii depline
Şi în pace cu oricine
Cum va fi şi-n Paradis...

Viaţa noastră să emane
Unde de trăiri prin har.
Rversări de stări umane
Îndrepta-vor milioane
Spre acel astral hotar.

Pildele lăsate-n cale
Afecta-vor cetăţeni
Care n-aduc osanale
Regelui, oştirii Sale
Şi vor deveni moşteni,

Căci vor dobândi în slavă
Ce-i şi pentru ei păstrat.
O, în veşnica Dumbravă
Nu va fi nici semn de pleavă
Ci doar mediu-nmiresmat.

Cum ne pregătim plecarea
Spre Limanul cel mai pur?
Doar trăind cu-ncredinţarea
Că vom dobândi intrarea
Dacă ne-nchinăm ca Hur.

De lăsăm să ne inunde
Starea dată de Cuvânt
În Hristos ne vom ascunde,
Vom respinge-acele unde
Ce dau teamă de mormânt.

Ni s-a dat numai o viaţă
Aici jos unde-s nevoi,
Unde-i mult tumult şi ceaţă
Dar va fi o Dimineaţă
Când vom fi fiinţe noi...

Va veni ceasul odată
S-auzim acel tic-tac
Când va înceta să bată
Inima ce viaţa toată
A pulsat pe-al nostru plac...

Dar de stăm pe baricade
Şi luptăm pân’ la sfârşit
Vom păşi pe sub arcade
Unde Domnul slavei şade
Într-un Plai desăvârşit.

George Cornici

25 Aprilie, 2011

PS. Inspirată din încercarea prin
care a trecut, recent, fratele
Iosif Teodosiu.