Nu religia...

NU RELIGIA...

Nu religia mă creşte ca să fiu asigurat
Cu privire la viaţa ce Părintele mi-a dat
Ci Lumina care vine din cereştile pridvoare
Îmi dezvoltă caracterul şi mă-ndrumă pe cărare
Ca să pot rămâne ferm pe parcursul pribegiei,
Ca să nu mă prindă-n laţ starea grea a letargiei.

Nu religia îmi spune s-aduc jertfa la altar
Ca să fie acceptată de Stăpânul ce dă har
Ci exemplul oferit de Mesia când L-au dus
Ca să fie judecat iar apoi pe cruce pus
Mă îndeamnă să îi dau viaţa mea în întregime
Şi să ’nalţ spre Rai trăiri îmbrăcate-n prospeţime.

Nu-n religie găsesc satisfacţii ce durează
(Pe ea starea sufletească nu o prea interesează)
Doar relaţia curată ce o am cu Creatorul
Îmi aduce împlinire şi-mi croieşte viitorul
Sunt pe piscuri de lumină când revarsă revelaţii
Când mă duce El cu gândul prin eterne constelaţii.

Nu religia mă-nvaţă să întorc obrazul care
A fost aspru pălmuit de o palmă trădătoare
Doar principiul enunţat de Hristos, fiind pe munte,
Mă îndeamnă să încerc, spre duşman, să fac o punte
Conectat fiind cu El – Fiul jertfelor supreme
Pot oricând să biruiesc complicatele probleme.

Nu religia îmi poartă dorul spre eternitate
Ci încrederea deplină în divina Trinitate
Ea mă ‘nalță din ruine când se prăbușesc în mine
O speranță, un avânt și-o dorință spre mai bine
O-ntrețin doar cu bucate din cereștile hambare
Ca să pot să fac prin Rai relaxanta mea plimbare.

Fă-mă Tată să-nţeleg situaţiile grele
Căci religia nu poate şterge lacrimile mele
De-ar veni spre mine valuri gata, gata să mă-nghită
De la Tine aş primi o putere-ntinerită
Doar în Tine pot găsi energia necesară
Să călătoresc spre Ţara unde-n veci e primăvară.

George Cornici/25 Octombrie, 2013