Nu pot privi spre mine

Cum să privesc Isus la mine, la haina mea pătată?
Când am privit spre Tine-odată, eram în cioburi și ruine,
Și Ți-am văzut haina curată, ce n-avea Doamne, nici o pată...
Și-acum, nu pot, și-acum nu pot privi la mine.

Cum să-ndrăznesc a nu iubi pe cel de lângă mine?
Când îmi aduc acum aminte, cu ce iubire minunată
Te-ai aplecat atunci la mine, când nu-mi era aproape nimeni
Tu m-ai iubit, Tu m-ai iubit și mi-ai fost Tată.

Cum să nu rabd eu suferința ce vine-ades în calea mea?
Când Tu mi-ai spus atunci Stăpâne, c-ai răbdat totul pentru mine
Și-ai suferit durerea grea, nu ai pus preț pe viața Ta
Căci m-ai iubit... căci m-ai iubit mai mult pe mine.

Cum să nu întind a mea mână, înspre acel ne-ajutorat,
Când Ți-am văzut ale Tale brațe, cum pe o cruce-ntinse-au stat?
Tu le-ai întins ca să ne aperi, căci ai știut că nu-i alt leac
Ca să ne scape, ca să ne scape din păcat.

Și când mă uit acum la mine și văd ce mult am de luptat,
Căci vreau Isus să fiu ca Tine, vreau să iubesc, să fiu curat
Îți cer un lucru și-l doresc... să nu mă lași nicicând uitat
Și nici de Tin' să mă despart.

Amin.