Nu fi grabnic la mânie

Nu fi grabnic la mânie

Ref.: Prov.15,18: 16,32: 14,17: 22,24: 27,4: 29,22
Ecl.7,9: Iacov.1,19-20: Efes.4,26

Nu fi grabnic la mânie,
Ursuz și nemulțumit,
De ce vrei mereu să-ți fie
Traiul tău neliniștit?

Căci mânia îți aduce
Doar dispreț și dezonoare
Și nemulțumirea duce
Orice suflet la pierzare!

Mult mai bine-un cuget bun
Și-o inimă nepătată
Decât toate ce încunun'
Rațiunea înfumurată,

Căci în Ziua Domnului
Numai inima curată
Va primi din mâna Lui
Cununa mult așteptată.

Nu lăsa mânia frate
Și năvalnica-ți furie
Să te îngroape în păcate
Și să arzi în veșnicie!

Căci mânia omului
Și furia lui din fire
Stinge Duhul Domnului
Și orice neprihănire...

Mânia celui nebun
Este-o cursă îngrozitoare
Pentru cel cu suflet bun
Ce-i alături pe cărare.

Nu te înverșuna cu cei
Ce se poartă nebunește
Să nu fii găsit ca ei
Când Domnul îi pedepsește!

O, mânia te orbește
Și-ți întunecă gândirea,
Acționezi nebunește
Și-ți poți pierde mântuirea

Pe când cel ce-o stăpânește
Este binecuvântat,
Neînțelegeri potolește
Și ferit e de păcat.

Mustră gândul de mânie
Mâniindu-te pe tine
Și pe orișice furie
Ce din inimă îți vine,

Căutând să ai în toate
Pace și cuget curat,
În schimb, față de păcate
Fii într-una mâniat!

09/02/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)