Nu egoiști ne vrea Hristos

Nu egoiști ne vrea Hristos

Se-auzea din depărtare,
Cum fanfarele cântau.
Iar pe cei rămași în urmă,
Cu bătrânul petreceau.
Era greu să înțeleagă,
Ce de fapt se petrecea ;
Era nuntă, și nu știe,
Sau vreun văr sărbătorea ?

Și venind grăbit spre casă,
[ Obosit de-a zilei trudă ]
Și făcându-i semn la unul,
De pe gard ce-i este rudă,
Curios, îl întreba:
,, Spunea amice, ce se-ntâmplă,
De-i atâta bucurie ?
Dimineață când plecat-am,
Ca să sap singur la vie,
Nimeni nu mi-a dat motive,
De petreceri cu fanfare.
Și observ că în grădină,
E un cort atât de mare.’’

,, Știi, chiar azi pe la amiază,
S-a întors venind acasă,
Cel mezin, flămând și-n zdrențe,
Fără bani, și fără traistă.
L-am văzut venind pe șanțul,
Ce se-nfundă la alun.
Și de-ai știi ce bucurie,
I-au cuprins acolo-n drum…
Nu mi-a fost să văd odată,
O primire mai frumoasă !
Și-n această clipă frate,
Stă cu fiul lui la masă !

Ca și cerul care strânge,
Norii negri de furtună,
Cel mai mare cu mânie,
Se răsti-ncepând, să spună:
,, Tată, eu mereu ți-am fost,
Nu ca fiu, ci ca o slugă.
Niciodată nu m-am plâns,
Pe ogor căci ziua-i lungă.
Nu mi-ai dat măcar odată,
Ca să gust din vinul sec.
Nu-ți mai spun să-mi dai și iedul,
Cu prieteni, să petrec.
Tu ne-ai împărțit averea,
Acum șapte ani în urmă.
Ia-i dat bani, ia-i dat cămile,
Chiar și oile din turmă…
Iar acum se-ntoarce acasă,
Fără-un ban în buzunar.
Ce îmi pasă că alese,
Ca să fie un hoinar ? ’’

,, Fiule, mereu îmi ești,
Bunul meu ascultător.
Dar ale tale vorbe astăzi,
Mă-ntristează și mă dor.
Martori sunt luna cu stele,
Câte nopți am stat plângând,
Pe cerdacul de la casă,
Pe cel mic tot așteptând…
A scăpat din gheara morții,
Si-a venit plângând acasă,
Cum să nu-l primesc-năuntru ?
Cum să nu îl pun la masă ?
A fost banul de aramă,
Ce-l pierdusem de demult...
Nu îmi cere azi, copile,
Să nu-l iert, să nu-l ascult.
Tot ce am, îți aparține.
Știu ca meriți pe deplin.
Nu te îmbăta cu ură,
Nu e must, este venin.
Vino dar, și intră-n casă ,
Dă dovadă de iubire !
Parte ca să ai odată,
De-o frumoasă, așa primire !

Viorel Balcan 5 septembrie