Nostalgia vieții

Nostalgia vieții

În iarna rece a vieții mele,
Pe uliță, cu greu străbat,
Înconjurat, de gânduri grele
Ce-n mintea mea, duios răzbat.

Sunt singur, n-am pe nimeni
Doar eu, cu nostalgia,
Singurătatea vieții doare
Unde-mi este bucuria?

Opresc în dreptul unei case
Privesc atent, pentru moment
Și copleșit de-a vieții amintiri,
Sunt atins, de un puternic sentiment.

Îmi văd în fața mea, copilăria,
Cu toți ai mei cei dragi, cu mine,
Trăiesc acest moment, cu toată bucuria
Plini de iubire, în dragoste și-n bine.

Înconjurat, de ce era frumos,
Din tinerețea vieții mele,
Ridic privirea mea de jos,
Îmi ațintesc acuma, ochii către stele.

Sunt fericit, cum eram, odinioară
Sunt plin de bucurie și senin
Parcă plutesc, mi-e inima ușoară
Și simt, al tinereții mele alin.

Sunt fericit, nimic nu mă oprește
Trăiesc acele clipe, cu intensitate
Dar simt în jur, cum totul se răcește
Cupins de frigul vieții, în totalitate.

Îmi deschid ochii surprins
Și izbucnesc, cu totu-n plâns
Întristarea și nostalgia, m-au cuprins
Amintirile plăcute, s-au cam strâns.

Încep să îmi revin, din visul tinereții
Din primăvara dulce-a vieții mele
Și intru făr' să vreau, în anii bătrâneții
Unde-i tristețe și zilele sunt rele.

Nu am pe nimeni, lângă mine
E greu în toamna și în iarna vieții
Dureri și lacrimi, cu suspine
Și-un dor nebun, de anii tinereții.

Doar Dumnezeu, e ajutorul meu
El e Același, de l-anceput pân la sfârșit
E lângă mine, atunci când mi-este greu
De fapt, nicicând, El nu M-a părăsit.

Amin [email protected] com