Nimiciri

Acel ce-a cercetat mai bine şi mai adânc a spus cândva:
- Prietenia şi Iubirea păstraţi-o-n voi
şi între voi.
Acestea sunt comori ce-n lume n-au nici pereche
şi nici preţ
dar focul nu arde bine decât când puneţi pe el toţi.
Atunci când numai unul pune
sau dacă numai unii pun,
se stinge focul prieteniei
şi focul dragostei curând
iar după ce s-a stins, adesea,
acolo nu mai arde-n veci
cu bucuria şi lumina cu care-a ars acolo-ntâi.
Iubirea când se stinge-n ură
şi prietenia-n nepăsare
nici o putere de pe lume nu le mai face cum au fost.

O, Prietenia şi Iubirea, doar ele singure-au putut
să ne arate că sunt lucruri
mai scumpe decât lumea-ntreagă
şi zile mai de preţ ca toată viaţa dinaintea lor
şi oameni care valorează
mai mult decât popoare-ntregi.

Dar vai, ce face nepăsarea şi ura din aceste bunuri
şi din comori fără de care viaţa nu-i decât amar!
Cu câtă sete caută ura să nimicească tot ce-odată
era atât de drag şi dulce
când dragostea ardea curată,
în toată lumea asta mare nu mai încap atunci cei doi
care-ncăpeau cândva pe-o bancă
şi se-adăpau dintr-un pahar...
Nici unul nu se linişteşte decât atuncea când îl ştie
pe celălalt cât mai departe
şi mai degrabă sub pământ.

Mai mult decât viaţa voastră păziţi iubirea dintre voi
şi părtăşiile Credinţei curate şi adânci mereu.
Păstraţi curată-nvăţătura
ferindu-vă de tot ce-o strică,
statornici ţineţi legământul
ce l-aţi rostit întâiaşi dată,
puneţi pe focul lui cu toţii,
re-mprospătându-le frumseţea
cu fericirea bucuriei, iertării şi îmbrăţişării.
Căci după ce
din vina voastră
s-or stinge-aceste flăcări sfinte
zadarnic veţi vărsa amare suspine pe cenuşa lor.

Nu-s lacrimi să le mai învie aşa precum erau întâi.
Iar viaţa fără de acestea nu mai e viaţă,
- ci blestem!