Nimic nu sunt

Nimic nu sunt fără de Tine
În viaţa-aceasta, Domnul meu;
De n-ar fi harul Tău cu mine
Să-mi dea puteri când greul vine,
Pierdut îndată aş fi eu.

De nu m-ar ţine braţu-ţi tare,
La o clipeală aş cădea;
Fără iubirea Ta cea mare,
În încercări n-aş fi în stare
Biruitor a-nainta.

De nu mi-ai da nădejdea vie
Când lacrimile-mi curg pe-obraz,
N-aş ştii ce-nseamnă bucurie
Şi-ncredinţându-ţi totul Ţie
Să fiu puternic şi viteaz.

De n-ar fi Duhu-Ţi să mă-mbrace
Să fiu la alţii de folos,
Cuvintele mi-ar fi sărace;
Şi-oricât aş vrea şi-orice aş face,
Aş fi doar lut neputincios.

De nu mi-ai da Tu sănătate
Să pot munci cu mâna mea,
Nu aş putea „s-arunc pe ape
Pâinea ”, cum scrie-n sfânta Carte,
Slujind ca hrană altora.

Nimic nu sunt fără de Tine,
O, Domnul meu, pe-acest pământ;
Acum şi-n veacul care vine
Arată-ţi slava Ta în mine,
Căci doar prin Tine sunt ce sunt!
Amin.
30 mai 2013