Nimic nu-i la intamplare

De îndrăznești sa crezi mereu, caci sensul vieții tale-i o-ntamplare,
Eu îndrăznesc să-ți spun, gândești ca un NEBUN!
Căci n-ai habar cata valoare-i pusa-n tine,
De-un Dumnezeu etern, îndurător și bun!

Căci necredința ta în El, o susți cu știința,
Bazându-te pe inteleptii-acestei lumi...
Fără sa știi ca o Supremă Ființă,
Îi tine în picioare, pe toți, pe rai și buni!

Îți spun a doua oară, sa nu-ndraznesti sa crezi...
Ca toate-s o-ntamplare-n vastul Univers,
Bazându-te pe asta, mai mult ca sigur, pierzi,
Atunci a ta viață, devine fără sens...

Nu ești un fir de praf, pierdut în depărtare...
În Universul infinit,
Ci sculptura mâinilor Lui creatoare,
Unui Domn prea Sfânt ce te-a iubit!

El te-a ales din pantecele mamei tale,
Sa fi adus în lume cu un scop precis...
Să-i aduci laude, cinste, Osanale,
Căci viața-n partasii cu El e ca un vis...

Un vis frumos, un vis ce n-ai vrea sa se sfarseasca,
Așa-i aici cu El în partasii...
Iar toți acei ce pot aici, tot pentru El sa biruiască,
Acel minunat "vis", traiva-n veșnicii!

Amin!