Mustrarea minciunii

Mustrarea minciunii


Cel ce uită de mustrare
E sigur că va pieri
Cel ce-nțelepciune are
Mustrarea -i va folosi

Acel, ce ura ascunde
Are buze mincinoase
Prin barfe, intră, pătrunde,
Dar, nu va avea foloase

Acel, care mult vorbește
Nu este fără păcat
Cel ce tace, prețuiește,
E ca argintul curat

Cel ce-i binecuvântat
Bogat, se poate numi
Căci necazul l-a uitat
Domnul, Îl va ferici!

Cel nebun e bucuros
Vrea să facă numai rău,
Chiar de n-are vreun folos
Nu-i pasă de Dumnezeu

Ca vârtejul el se duce
Dar, cel drept rămâne tare
Singur viața și-o conduce
Și teamă de Domnul n-are

Doar acel ce-i socotit
De Dumnezeu are teamă
Zilele i s-au lungit
Tot ce-i sfânt, de el se leagă

Calea ce duce spre cer
E un zid de apărare
Acei rai se duc și pier...
Dar cel drept, are scăpare

Cel care-i neprihănit
Doar ce-i înțelept, rostește
Însă cel nesocotit,
Numai ce e rău vorbește

Doar, ce nu-i adevărat
Pe cai rele va umbla;
Domnul este supărat
Pedeapsă, va căpăta.

Amin

Câmpia Turzii, 5 noiembrie 2015