Munte prefăcut în câmpie

MUNTE PREFĂCUT ÎN CÂMPIE

”Cine eşti tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel?
Te vei preface într-un loc şes.”(Zaharia 4:7)
****************************************
Cât un munte să devină greutatea care-apăsă
Se va transforma-n câmpie, căci Păstorului îi pasă
După noapte-ndelungată zorii zilei vor apare
Vom ieși energizați dintr-o groaznică-ncercare.

Piedicile din cărare până-n nori să se ridice
Se vor prăbuși îndată; Tatăl vrea să se implice
El va netezi traseul ce-l străbatem prin pustie
Să ajungem la Izvorul de-unde curge Apă vie.

De s-ar despica planeta, dintr-o dată, să ne-nghită
El pe brațe ne-ar purta într-o zonă înverzită
Fără voia Lui perfectă nici un fir de păr nu cade
Iarăși vom vedea, uimiți, însoritele arcade.

Uraganele să vină luntrea vieții s-o zdrobească
Chiar atunci credința noastră ar începe, iar, să crească
Iar minunea-nfăptuită pe o mare-nvolburată
Ar fi alt motiv să spunem: ”Mare ești, O sfinte Tată!”

De se pare, uneori, că deșertul margini n-are
Vom vedea a doua zi cum răsare câte-o floare
Ploi mai multe vor veni zona s-o împosprăteze
Domnul gloriei cerești nu-ncetează să vegheze.

Uriașii vor dispare când privirea e-ndreptată
Nu spre flăcări ce se sting într-o zare-ndepărtată
Ci spre zările albastre mai presus de galaxie
Unde știm că nu ajung stările de agonie.

Munți de lipsuri și durere-n fața noastră să apară
Niciodată-ncredințarea din viață n-o să piară
Chiar de-aruncă bolovani să împiedice slujirea
Nu vom renunța la crezul ce susține moștenirea.

Avalanșele de ură s-or preface-n adiere
Pentru cei ce s-au desprins de tăciune și himere
Ei știu bine ce urmează după lacrima vărsată:
Ungerea cu alinarea mult dorită și visată.

George Cornici/29 Noiembrie, 2014