Minuni

Minuni

De te opreşti din cugetare
Şi-n jurul tău priveşti atent,
Vezi în a Domnului lucrare
Puterea Lui nespus de mare,
Că-n toate El, este prezent.

În râuri, mări, şi în oceane,
În munti înalţi până la nori,
Şi-n pajişti verzi, şi diafane
Pe dealuri, văi şi în tăpşane,
Prezenţa Sa, e printre flori.

O zi, ea povesteste altei zi
Fără de vorbe, nici cuvinte,
Că-n existenta lor, de-a fi
Un început au de-a şi-l trăi,
Prezis e totul, mult nainte.

Şi toate urmează unor legi
Perfect de bine întocmite,
Pe care poţi să le înţelegi
Şi-ale lor taine să dezlegi -
Dacă-n tăcere sunt privite.

Prin ele văd multe minuni
Ce ochii minţii luminează;
E forţa Marii Înţelepciuni
Ce-I revărsată în cununi
Şi prin creaţie, primează!

Căci creând cer şi pământ
Le-a introdus în veşnicie,
Prin legile ce prin Cuvânt
Le-a aşezat în legământ,
Le-a pus veşnică temelie.

Priveşte izvoarele de apă
Ce din adâncuri clocotesc,
Şi mâna omului nu sapă -
Care de mii de ani adapă
Şi-a lumii sete... potolesc!

Cu-a Sa putere le-a durat
Şi preamăresc în cursul lor,
În murmur paşnic şi curat
În ani şi vremuri ne-ncetat
Pe Dumnezeu, cel Creator.

De-aceea veşnică-nchinare
Cuvine-se Tatălui cel Sfânt,
Şi cerul, şi pământ şi mare
Toate-L slăvesc în aşezare,
Îl preamăresc, fără cuvânt.

Mărturisesc de-a Sa putere
Care rămâne neschimbată,
Prin măreţia-I, ce nu piere
Şi-ncântă-a ochiului vedere
Ce pentru veci este arătată.

Flavius Laurian Duverna
03 martie 2007