Mie dor de-acasă...

De când mă ştiu tot pribegesc
Şi dorul îmi arde neîncetat
Spre un alt țărm călătoresc
Şi-i tot mai greu de înaintat.

Căci aici e totul trecător
Trec toate ca un vis de noapte...
Şi nu rămân-n urma lor
Decât doar amintiri deşarte.

Şi pot să am tot ce-mi doresc
Sunt toate pleavă după vânt
Căci spre locaşul cel ceresc
Mereu, mereu eu mă avânt.

Aici e plâns, durere, boală
E luptă zi de zi, mereu...
De aceea, vreau o altă țară
Ce-o am aievea-n gândul meu.

Doar prin credință o zăresc
Pe ea, şi pe al ei Împărat.
El e prințul cel ceresc
Şi-al veşniciei Domn Prea Înalt.

E Tatăl meu ce m-a iubit
La Sine m-a primit cu drag,
Locaş ceresc mi-a pregătit
Şi nu mai sunt copil pribeag.

Prin Fiul Său mi-a arătat
Drumul înspre acea țară.
Pe lemn fiind crucificat,
Mi-a luat a mea povară.

Prețul El mi l-a plătit
Cu piroanele în mâini,
Cu durere a pătimit
Purtând coroana cea de spini.

O, ce mare bogăție,
Ce har mare am căpătat,
O veşnică Împărăție
Un dar ce nu l-am meritat.

Dacă şi tu, te simțeşti
Străin şi singur pribegind,
Vino la El şi-ai să găseşti
Comoara cea de preț curând.

Căci, dacă aici vei încerca
Un alt drum spre acea țară
Nu-l vei găsi de-a pururea
Doar prin Isus, a mea comoară.

El e calea, adevărul şi viața
El e totul pentu mine,
El e mereu a mea speranță,
Şi puterea ce mă ține.

Fără El cu siguranță
Toți vom fi morți în păcat
Dar, prin triumfătoare jertfă
Cu Tatăl, El ne-a împăcat.

Şi în curând veni-va iarăşi
Să ne dea ce ne-a promis,
Cununa cea neveștejită
Şi locaşul cel de sus.

Ştiu căci clipa revederii
E aproape... mult mai mult...
Şi-n dimineața învierii
Ne va duce-n cerul sfânt.

Amin!