Mi-e dor de Casa cea de sus

Mi-e dor de Casa cea de sus

Mi-e dor de Casa cea de sus
De Ţara scumpă, minunată,
Unde-om ajunge-acolo odată
Aşa cum Isus Domnu-a spus,
Căci El la Tatăl Sfânt S-a dus
Cu Jertfa-I sfântă, preacurată
Pe-altarul crucii, însângerată.

Mi-e dor de Casa cea de sus
De Ţara scumpă şi frumoasă,
Unde-n curând vom fi acasă
La-L nostru Domn Hristos Isus,
Prin dragostea Lui de nespus
Că-ai Săi copii, El nu şi-I lasă
Şi vrea să stea cu ei la masă.

Mi-e dor de Casa cea de sus
De ţara atât de mult visată,
De toţi cei credincioşi sperată
Atâtea veacuri ce s-au scurs,
Şi pentru care toţi au plâns,
Dar prin Isus iar le va fi dată
Spre-o moştenire necurmată.

Şi cât de drag e-acel Cuvânt:
Că-aici lacrimi, de-au fost mii,
O! ... Nu vor mai fi în veşnicii
Pe plaiu-acelui Nou Pământ,
Ci veseli toţi vor fi prin cânt
Şi-n permanenţă, -n bucurii
Că-ai Domnului, ei sunt copii.

Flavius Laurian Duverna
14 ianuarie 2013