Mi-e dor

Mi-e dor, mi-e dor Părinte, de locurile sfinte,
Mi-e dor de începuturi, de-a zorilor săruturi,
Mi-e dor de armonie, de cer, de veşnicie,
Mi-e dor de-azurul amplu, de dragostea-n ansamblu,
Mi-e dor de har, splendoare, de pace şi culoare,
Mi-e dor de curcubee şi flori de azalee,
Mi-e dor, mi-e dor de toate ce au întâietate,
În faţa Ta, Părinte. Sfinţeşte-mă, Preasfinte!

Mă sfâşie tăcerea, nu simt decât durerea
Şi-o linişte deplină... Îmbracă-mă-n lumină!
Alungă-obscuritatea şi fă-Ţi în mine partea,
Căci lupta este grea... În toate-i voia Ta!
Ridică-mă, căci ard, viaţa-mi e un hazard,
Mai este mult din clipă? Un zvâcnet de aripă
Încearcă zborul sacru. O copie, simulacru...
Totul în mine-i frânt, dă-mi Duhul Tău cel Sfânt!

Doar astfel pot trăi... Ţintesc spre veşnicii
Şi în amurguri reci, aştept să vii, să treci
Şi pe la casa mea. Intră Doamne în ea!
Cu-atâtea doruri, simt, cum tainic mă desprind,
De tot ce e pământ... Spre ceruri mă avânt,
Las totu-n urma mea, privesc spre Golgota,
Văd stropi de sânge sfânt, o piatră de mormânt,
Pe un fundal cernit văd harul infinit...

Atâta doar mai spun, Stăpânul meu cel bun,
Chiar de e drumul greu, există-un apogeu
La care vreau s-ajung... De-s vesel sau de plâng,
Ştiu că a mea credinţă, mi-aduce biruinţă,
În adieri de vânt, simt Duhul Tău cel Sfânt,
Cu dor arzând în piept, Te caut şi Te aştept...
Atunci când vei veni, Doamne din veşnicii,
Să spun doar: „Maranata! Isuse, eu sunt gata!”