Mi-ai vorbit...

Mi-ai vorbit...
Mi-ai vorbit prin sursur blând de izvoare cristaline
Ca să lupt înaintând, fiindcă izbăvirea vine;
Și să nu descurajez atunci când sufletul suspină,
Ci tot mai dârz să merg pe calea care-i plină de lumină.

Mi-ai vorbit prin stropi de ploaie și prin roua dimineții
Ca să păzesc credința vie chiar plătind cu prețul vieții.
Căci vine-o zi când fiecare da-vom Ție socoteală
De-am trăit ce-am declarat cu-atât de multă îndrăzneală.

Mi-ai vorbit prin iarba verde și vântul de afară
C-a mai rămas încă puțin și zorii or s-apară,
Că nu e mult pân' vei veni ca să-ți iei a Ta mireasă
Prea scumpa, sfânta porumbiță și a inimii aleasă.

Mi-ai vorbit prin glas profetic, mi-ai vorbit prin Duhul Sfânt
Să veghez în rugăciune cât voi fi pe-acest pământ:
Ca din candela credinței uleiul dragostei dintâi
Să nu scadă niciodată, ci ea să-mi fie căpătâi.

Mi-ai vorbit, iubit Isuse, despre a Ta împărăție
Unde lacrimi nu mai sunt, nici dureri, doar bucurie.
Mi-ai vorbit de multe ori să rămân în ascultare,
Căci doar așa voi rezista în ceasul greu de încercare.

Mi-ai vorbit și-mi mai vorbești să nu renunț când obosesc,
Ci să vin în brațul Tău ca odihnă să primesc.
Și apoi, cu noi puteri, iar în luptă să m-avânt
Până îmi voi sfârși umblarea și-oi pleca de pe pământ.

(21 mai 2026)