Metamorfoză

Metamorfoză

O omidă-i mititică, urâțică
Ce mănâncă frunze că-i fomică
Se transformă-mă într-o zi-ntr-un fluturaș
Colorat, fascinant, vesel, gingaș.
Căci metamorfoza-i fascinantă de flutur
De la ou, omidă, cristalidă, fluture matur.
Oamenii au și ei metamorfoza lor
Unii se complac în starea de omidă, și-așa mor,
Sunt consumatori ce frunze preferate-și caută
Nu le cresc aripi să-și schimbe a lor soartă
N-au curaj să se transforme-n fluturi și să zboare
Să-și desfacă aripile și să zboare liberi când pe-o floare, când spre soare.
Oamenilor omizi de viitor li frică, și de transformare
Căci metamorfoza-n omul flutur tare doare
Căci omizile -s consumatori în zona de confort
Fluturii polenizează florile zburând din port în port.
Din omidă s-ajungi fluture nu e decât un gând și-un pas
Metamorfozează-te cu Dumnezeu în ceasul ce-a rămas.
Ajunge cât ai fost omidă, cât te-ai complăcut
Fă-ți curaj să te transformi în noua viață care-ai vrut
Să fii tu cel care aduce o valoare lumii
Fii un fluture frumos care servești mulțimii!
Numai patruzeci de zile ar fi trebuit ca Moise să călătorească
Din Egipt spre Canaan evreii ca să poposească
Însă gura lor cerut-a mai bine să moară
Patruzeci de ani ei au cârtit, ca acolo să dispară...
Nu cârti-n pustiul tău, căci transformarea-i bună
Metamorfozarea-i necesară, omidă nebună
Doare când omida fluture devine
Însă nu te teme, Dumnezeu cu tine!
Depinde de tine dacă-s ani sau zile
Și cu soare, și cu nori sau luni ce-s pline...
Fluturele are aripi și-o să zboare
Către cerul sfânt, mai sus de soare.

Simona Lucescu
26 Iunie 2020

2 Corinteni 5:17
“Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”