Martirii

"Până când, Stăpâne Doamne vei întârzia
Al martirilor sfânt sânge a-l răzbuna?"
Mărturia ce-au păstrat-o ai Tăi dragi copii
Ce-a lor viaţă n-au iubit-o până-n veşnicii.

Ei au biruit păcatul prin al Mielului Sfânt Sânge,
Ei, de care lumea vrednică nicicând n-a fost
Rătăcit-au prin pustiuri, catacombe reci şi peşteri
Alungaţi fiind de semeni în arşiţă grea şi post.

Ochii lor, nu înspre-o viaţă efemeră-s aţintiţi aicea
Ci-nspre răsplătiri eterne şi-o viaţă cu folos
Spre Acel ce-i întăreşte şi îi face mai puternici
Pentru-o 'mpărăţie Nouă guvernată de Hristos.

În Necazul Mare, Fiara fost-a biruită-n Sânge
De o Turmă păstorită de un Miel înjunghiat
Ce-i va duce la izvoare reci şi limpezi ca cristalul
Şi-a lor lacrimi le va şterge al lor veşnic Împărat.

Sub altar aşteaptă încă sufletele nepătate
Ca să vină judecata grea a-ntregului pământ
Unde-au suferit ocară, plâns, bătăi şi martirajul
Însă n-au trădat Cuvântul Celui ce e Pururi Sfânt.

Haina albă-i pregătită şi odihna îi aşteaptă
Până fraţii lor de slujbă isprăvi-vor greul număr
Până Mielul Vieţii, Haina Lui de răzbunare
O va îmbrăca, şi Slava va fi pusă pe-al Lui umăr.

Pe marea de sticlă eroii cânta-vor cântarea
Cântarea lui Moise şi-a Mielului Sfânt
Spre Slava Acelui ce-i Veşnic şi Mare,
Ce-i Domn sus în ceruri şi jos pe pământ.

Cetatea cea sfântă gătită aşteaptă
În aur-mbrăcată pe-al ei Mire Scump
Şi-n Cortul cel Veşnic vor sta-nvingătorii
La masă cu Mielul, cu Mielul cel Blând.

Amin