Marea Întâlnire

Marea Întâlnire

La Tine, o Doamne, în rugă-astăzi vin
Cu sufletul searbăd scăldat în suspin
Să-mi vindeci durerea şi chinul amar,
Să-mi dai pacea dulce a sfântului har
Balsamul prin jertfa-Ţi din cerul Divin!

De-a Ta părtăşie mi-e sufletul dornic,
De Spiritul Sfânt, să rămân statornic,
Să înving totdeauna demonica-i vrajă,
Să nu cad pe cale, în tainica-i mreajă
Căci fără de Tine duhul mi-e nevolnic!

Iubirea prea Sfântă aş vrea să pricep
Şi-o viaţă prin jertfă cu drag să încep,
Puterile toate, cu patos să-mi strâng,
La pieptu-Ţi Isuse, să cad şi să plâng
Căci altă gândire, în minte-mi concep!

Să-mi ştiu azi zdrobită, a trupului fire,
Din sclavia-i cea crudă să am izbăvire,
Să lupt spre-a o birui, cu poftele sale
Dorinţi ce-am în suflet, să fie-ale Tale,
Spre culmile-nalte, pătruns de iubire!

Idealul prea scump aş vrea să-l ajung
Şi-n calea credinţei, deşi drumu-i lung,
Cu străduinţă şi zel, spre laurii cereşti
În ghirlande de-aur, din spinii lumeşti
L-a vieţii cunună prin luptă să-i strâng!

Prin văi şi ruine, prin deşert sau pustiu
De-o fi ca să trec, al Tău vreau să fiu!
Pe drumul dreptăţii, condu-mă-nainte
Şi-aşterne-mi pe cale, poveţele sfinte
Căci vreau lângă Tine zilnic să mă ştiu!

Cu dor necuprins Te chem, Te doresc,
Căci azi simt nevoie, de harul ceresc,
Povara din suflet aş vrea s-o descarc
La crucea Golgotei, iubirea să-ncarc -
Şi-n lumea pierdută cu ea să pornesc!

Să spun lumii întregi, Iubirea cea vie
Şi-n inimi zdrobite, Ea mereu să-nvie,
Şi-n partea de lucru, care îmi revine
De samăn cu lacrimi să fiu lângă Tine,
La strânsul de roade, să am bucurie!

Cu planul salvării, spre culmi înainte
Să spun tuturora, să le-aduc aminte
De harul Tău Sfânt, pentru omenire,
De vestea cea bună şi marea iubire
Ecoul de aur, din făgădinţele sfinte!

Şi vrajba şi ura, de mi-or fi-mpotrivă
Ca luntrea vieţii să-mi ducă-n derivă,
Spre Tine să-mi fie, speranţa salvării
Să nu mă scufund, în adâncul mării -
În negru-ntuneric, cu forţa-i nocivă!

Năvalnice valuri, prin volburi de ape
De-or izbi-n furie credinţa să-mi sape,
Dragostea voi pune-o, în locul dintâi
Nădejdea sublimă, - mi va fi căpătâi
Din grele cercări, poate să mă scape!

Spre sfântul ideal peste valuri purtat
Condu-mă la ţărmul cel mult aşteptat,
Şi-n negura nopţii, trimite-mi lumină
Din farul cel veşnic, din slava divină
Spre care privirea-mi s-o ţin nenceat!

Pe-ntinderi de ape în timp de furtună
Când braţul nevolnic e gata s-apună,
Tu barca salvării, aruncă-mi-o în larg
La Tine s-ajung, cântând pe catarg,
Unde mă aşteaptă, - a vieţii cunună.

La ţărmul iubirii, cu turnu-i de veghe
Reflectând în zare peste mii de leghe
Lumina-Ţi divină ce-n raze-ai vărsat,
Să fiu lângă Tine, mi-e gândul purtat
În haina dreptăţii, având-o ca zeghe.

La marea întâlnire, ce v-a fi împlinită
Atât de-aşteptată şi prea mult dorită,
Să-mi pot exprima bucuria-n cuvinte
Rostită în imnuri de coruri prea sfinte,
În starea-mi solemnă şi prea fericită!

Când cerul întreg, suna-va-n cântare
Preamărind biruinţa-n jertfa Ta mare,
Să fiu împreună, cu-îngerii cei sfinţi
Ce au fost cu mine, în lungi suferinţi
Şi m-au susţinut în timpi de-ncercare!

Să gust din favoarea, măreţelor taine
Veşmântul luminii, să-mi fie iar haine,
În sfânta-Ţi prezenţă să pot să trăiesc
Speranţele sfinte, ce-n suflet nutresc
Nădejdile toate, ce-mi sunt aşa faine!

Să sorb cu nesaţ, din marea-Ţi iubire
Şi-n suflet să-mi strâng, sfânta fericire,
De-a fi lângă Tine, o Doamne-n vecie,
De viaţa prea scumpă, să am părtăşie
Cunoscând măreaţa, scumpa-ntinerire.

Simţind împlinirea, făgăduinţelor sfinte,
Privind la iubirea-Ţi ce-o curge-nainte,
O veşnicie întreagă, să stau şi s-admir
Cum ea se revarsă, în torente de mir
Înviorând viaţa, - de Ea fiind pendinte.

Balsamu-I puternic să văd cum răzbate
Ca un tonic fluid, pulsând viaţa-n toate
Din Universul mareţ, cu lumi şi minuni -
Ce veşnic, o Doamne, Îţi vor fi cununi.
În slava-Ţi cea scumpă, din eternitate.

Când vei fi proclamat Împărat al măririi,
La încoronarea finală, ca preţ al jertfirii
Ce-ai plătit fără murmur cu viaţa Divină,
Să fiu în oştirile, ce cu drag Ţi se-nchină
Aducând slavă şi glorie, biruinţei Iubirii.

Să mă bucur de slava măreţiei în glorie,
Că-n lupta cea mare-n final de victorie
Asupra păcatului, s-a terminat tragedia
Ce şaizeci de veacuri, a umbrit veşnicia
Cu bulversarea-i rebelă, întinând istoria.

Flavius Laurian Duverna
26 octombrie 2006