Marea Biruinţă

Marea Biruinţă

O! Isuse Doamne, ce-ai găsit aleasa cale
Ca să porţi asupra-Ţi, vina noastră grea,
Tu-ai renunţat la cer, si laude în osanale
Ca să suferi aici ura, invidia şi vorba rea
Şi istovit sub cruce, să suporţi durerea.

A trebuit ca lupta s-o reei de la-nceput,
De unde-Adam şi Eva, ei biruiţi au fost,
Să ne ridici, din starea-n care am căzut
Prin multă rugăciune şi prin aspru post,
Ca sub neprihănirea-Ţi s-avem adăpost.

Ai vrut păcatul, ca în veci să-l dai afară,
Să-l elimini, din inimile noastre apăsate,
Şi ai învins definitiv, pentru a treia oară
Când Lucifer spera că stapâneşte toate,
Că are împărăţii, pline de daruri bogate.

Peste prăpastia adâncă făcută de păcat,
Te-ai interpus ca şi o punte-n întrupare,
Pământ şi cerul, prin lacrimi le-ai sudat,
Prin dragoste, trăind în sfantă ascultare
Pentru a-i aduce omului căzut...iertare.

Şi-ai arătat, că-i cu putinţă, omului finit
Să ţină, din iubire, măreaţa sfântă Lege,
Şi-n ascultarea, de Dumnezeu cel infinit,
Stăruitor spre ceruri, el să poată merge
Unde slujeşti ca mare preot şi eşti Rege.

I-ai oferit în dar, cel mai curat veşmânt
Haina cea albă, fără pată, a îndreptăţirii,
S-o poarte iarăşi când va fi în raiul sfânt,
Din nou, să guste cupa plină, a fericirii
În bucuria sfântă şi sublimă, a mântuirii.

Flavius Laurian Duverna
17 februarie 2008