Mântuitorul!

Mai presus de îngeri, de minuni și stele,
Mai presus de ceruri și-al luminii cȃnt,
Este Domnul pãcii, Ȋmpãratul vieții
Și al mȃntuirii Mare Legãmȃnt!

Mȃna Lui conduce lumile divine,
Universul veșnic și al nostru mers
El a deschis drumul cãtre veșnicie
Și ce-a scris rãmȃne, și ce-a șters e șters!

Cine-I stã-mpotrivã? Cine îL înfruntã
Cȃnd își cheamã solii din adȃnc de cer?
Munții dau din umeri, marea se desface,
Demonii aleargã și-n demențã pier.

El pãșește falnic peste pod de aștri
Și în palmã ține mii de galaxii
Cerul și Pãmȃntul cautã-a Lui fațã
Și-n genunchi se-nchinã ai Iubirii fii!

Slava Lui se-ntinde în oceanul vremii
Și lumina cȃntã Harul împlinit
Cã-n a Sa iubire, El, Mȃntuitorul,
A venit în lume și ne-a mȃntuit!

El, Lumina Slavei!
El, Lumina lumii!
S-a fãcut pe Sine pentru noi pãcat
Și ne-a șters trecutul și osȃnda morții,
Și cu Tatãl nostru El ne-a împãcat!

El a fost în stare sã deschidã Cartea,
El a rupt pecetea, lanțurile morții;
Dumnezeul veșnic!
Dumnezeul nostru!
Taina Ȋntrupãrii și Izvorul Vieții!

Ce îndreptãțire în Lumina sfȃntã,
Ce chemare dulce și iubire vie,
Sã descoperi Harul, Prețul mȃntuirii,
Pe Isus, Pãstorul, pentru veșnicie!

Nu trãdați Iubirea, stați în așteptare,
Zorii dimineții vor veni îndat’
Și pe norii falnici ne va duce-acasã
Chiar Mȃntuitorul, Marele-mpãrat!

Și-n lumina vie, cu Isus, Mesia,
Ȋn Ȋmpãrãția nesupusã firii,
Vom privi cu ochii noștri veșnicia,
Și misterul vieții și al fericirii!

Ce frumoase fi-vor, veșnic, mȃntuirea,
Dragostea în slavã și Izvorul vieții,
Sfȃnta Trinitate, Cerul, Nemurirea,
Lacrimile șterse, Lumina dreptãții!
*
Mulțumim, Pãrinte, pentru tot ce știm!
Vrem s-aducem roadã, semãnȃnd ogorul;
Sã trãim Cuvȃntul, și sã Te vestim
Cum ne-a dat poruncã El, Mȃntuitorul!


Florești, Cluj