Mâna ce perfect creează

Mâna ce perfect creează


E mlădioasă şi subţire;
Pe luciul apei, lin pluteşte...
Un copilaş, curios din fire,
Drăgălăşenia îi priveşte.

E o lebădă pe lacul mare
Ce gâtul lung şi-l unduieşte
Cei de pe mal îi dau mâncare
Ea, parcă nici nu îi zăreşte.

Pluteşte şi spre cer priveşte
Parcă cuiva i-ar mulţumi
Domnul, de ea se îngrijeşte
Şi o hrăneşte, orice ar fi

Frumos, Domnul a înzestrat-o
Penajul alb îi străluceşte
Cei de pe mal au remarcat-o
De toate, se deosebeşte.

Ciocul în apă îşi afundă
Vreun peştişor ca să găsească
Când îl zăreşte, se scufundă
Iar apa, pare să-i priască!

E suplă, şi e graţioasă
De Domnul a fost întocmită
Cu gâtul lung, maiestuoasă,
Cu admiraţie-i privită...

Picioarele-i portocalii,
Doar câteodată şi le-arată
Mai face şi tumbe hazlii...
Este atât de minunată!

Ce mâna Domnului lucrează
Nu are seamăn pe pământ
Perfect, El toate le crează
Căci este bun, mare, şi sfânt.

Unde El pune, este pus!
De unde ia, este luat!
Exact cum în Scripturi s-a spus
De Cel ce viaţa-n dar, ne-a dat.

Amin

Câmpia Turzii, 2 ianuarie 2015