text Poezii crestine

Mâna

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Stănulescu Mircea


Mâna

Când eşti trist şi te simţi singur, vine-ncet şi te dezmiardă
Te alintă cu iubire pe obraji şi peste frunte,
Tot ştergându-ţi lacrimi multe, nelăsându-le să cadă,
Ştii că este mâna mamei, cu atingeri moi şi blânde.

Mai târziu deschizând ochii, ai ales o floare albă,
Frumosul ei te vrăjeşte iar parfumul te îmbată,
Fiori ce îţi dau târcoale pe inimă îşi fac salbă,
Ce o ţine şi-o îngrijeşte mâna gingaşă de fată.

Dragostea ce te-nconjoară, vine-n tine şi te creşte
Ca o pîine ce-o aştepţi, istovit în ceas de seară,
Sau cum apa-n toiul verii sufletul ţi-l răcoreşte,
Una luîndu-ţi chinul foamei, alta a setei grea povară.
-------------------------------------------------------
Lumea îţi deschide uşa cu o mână ce te-mbie,
Te invită la ospăţul fericirii efemere,
Tu te-aşezi la masa ei, cu a vrăjii bucurie,
Mănânci pîinea şi-i bei apa cu-a supunerii tăcere.

Crezi în dragostea ce vine, te-nconjoară şi te creşte,
Uitând mâna de femeie, mamă bună sau soţie,
Mâna lumii te supune cu strînsoarea ei de cleşte
Şi în loc de alinare intri-n crunta ei robie.

Vrei să urci dar tot aluneci, te frămânţi mereu degeaba
Cu privirea aţintită spre înaltul vârf de munte,
Alergând fără oprire paşii tăi cunosc doar graba,
Lumea-ţi pune-a ei povară şi pe mână şi pe frunte.
------------------------------------------------------
Într-o zi necunoscută, mai târziu sau mai devreme
Auzi o bătaie lungă la o uşă a vieţii tale,
Şi un glas care îţi spune: ”Deschide şi nu te teme,
Eu sunt viaţa cu lumină şi adevărata cale”! .

Te desprinzi de mâna lumii, cu strânsoarea ei de cleşte
Şi-nchizând uşa pe-afară părăseşti casa robiei,
Iar asculţi din depărtare glasul care îţi şopteşte:
„Prinde mâna ce-ţi deschide uşa-ngustă a veşniciei”! .

Îngrijit de mâna bună, sufletul îţi e grădină
Cu florile noi şi albe sub soarele primăverii,
Gândurile sunt petale, care tremură-n lumină
Din răcoarea dimineţii până în tăcerea serii.

Mâna nevăzută udă, florile grădinii tale
Făcându-le sclipitoare, sub picături mari de rouă,
Gândurile ţi le schimbă cu gingaşele petale
Aducând acum în tine parfum de făptură nouă.

Iar când pomii vieţii tale, au crengile aplecate
Sărutându-se la poale cu petalele de floare,
Mâna bună se deschide, culegând fructele coapte
Sa le ducă-n cer la masa, de veşnică sărbătoare.



Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>