Mâinile ce cheamă...

Mulțime de mâini se înalță spre cer
Toate în rugă, toate Îți cer,
Să verși îndurare, și har, și iertare,
Spre toți cei ce pier...

Cum Tu, ca și Om, ai pierit pe o cruce,
Cu mâini pironite spre cerul înalt,
Și noi venim, acum, la răscruce,
Cu rugile noastre și-al nostru păcat.

Umili, noi Îți cerem, să ne speli de noroi,
Să privești cu răbdare... suntem singuri și goi !
Avem nevoie doar de un strop din scumpul Tău sânge,
Atât, doar un strop, ne ajunge...

Un strop din puterea-Ți imensă
Ajunge să schimbe o viață intensă,
Ajunge să spele o viață murdară,
Pe dată să rupă a răului gheară!

Când ai fost pironit pe crucea de-ocară,
Din mâinile-Ți sfinte, curgea viață iară
La fel ca în ziua în care cu - aceleași mâini ne-ai clădit,
Și doar cu o suflare viață-ai dăruit.

Aceleași mâini rănite, ne leagă azi rănile,
Aceleași mâini zdrobite, ne iau durerile,
Aceleași mâini dau viață acolo unde nu-i,
Aceleași mâini ridică, chiar de-s bătute-n cui.

Aceleași mâini te cheamă, ca să privești în sus,
Aceleași mâini te strigă: Hai vino la Isus!
Aceleași mâini străpunse, te vor spăla supuse,
În sânge sfânt, curat, de miel nevinovat.

Și-atunci putea-vei spune:
"Am fost pierdut în lume, dar Domnul S-a `ndurat
Și haina sufletului mi-a spălat,
În sânge sfânt, jertfit, căci mult El m-a iubit."

Pot spune-acum, convins:
" Când mâna mi-a întins,
Am prins-o cu curaj, nu m-am uitat în jos
La lumea cea haină, unde zăceam în tină,
Ci doar în sus spre cer,
La mult iubitul Miel, Ce-n sânge m-a spălat, și m-a eliberat."