Măicuţa mea iubită!

Măicuţa mea iubită!


În miez de noapte m-am trezit
Zgomote aud, încetisor
E mama, încă n-a dormit
Veghează pe-al meu frăţior

Eu printre gene o privesc
Din patul meu, din aşternut
La ochii care des clipesc
Este târziu, a fost prea mult

Ea toată ziua a muncit
Multe prin casă a lucrat
La toţi hrana ne-a pregătit
Când noi la şcoală am plecat

Acum veghează pe cel mic
Stă lângă frăţiorul meu
Ea tace, nu spune nimic
Fruntea-i mângâie, îi e greu

Este bolnav, este febril
Acel din urma al nost născut
El este mic, este fragil
Un ceai fierbinte i-a făcut

Apoi cu drag l-a mângâiat
I-a dat puţin din el, să bea
Cu dragoste l-a sărutat
E fiul ei, e rupt din ea

Ea, noaptea o transformă-n zi
Şi pentru noi se osteneşte
Şi oricare dintre noi ar fii
Ne-ar îngriji, căci ne iubeşte

Mi-e milă să o văd aşa
Mă scol şi eu încetişor
O mângâi şi stau lângă ea
Îl pup pe al meu frăţior

O îndemn în locul meu să stea
Picioarele să-şi dezmorţească
Grija de cel mic voi avea
Să poată, să se odihnească

Sunt cea mai mare dintre ei
Căci şase sunt în urma mea
Cu drag i+ajut pe frații mei
Mă simt utilă cu ceva

La lecţii îi ajut mereu
Căci eu sunt sora cea mare
Şi orice lucru ce-i mai greu
Îl fac, dacă ei nu-s în stare

Eu sunt cu ei şi îi ajut
Caci mama noastră ne-a învăţat
Să ne iubim, să ţinem mult
Să ne-ajutăm chiar şi c-un sfat

Cu o vorba bună, cu-n răspuns
La muncă, să ne ajutăm
Şi asta încă nu-i de ajuns
Iubire, noi ne datorăm

Aşa ne învaţă Dumnezeu
Să facem totul cu iubire
Alături să ne fim la greu
Să fim în tot, plini de simţire

Ai casei, toţi se odihnesc
Cel mic parcă-i mai uşurat
Pe scaunul meu aţipesc
Şi mama doarme, s-a culcat

Pe chipul ei văd fericirea
Căci Domnul fii, i-a dăruit
Spaima, tristeţea şi mâhnirea
Parcă s-au dus, s-au risipit... .

De truda zilei obosită
Ea mult în noapte a vegheat
Uşor pe perna învelită
Ca un copil, s-a aşezat

Ea este fiica lui Isus
Iar Tatăl ei a auzit-o
Prin rugăciuni care le-a spus
Răspunsul Lui a liniştit-o

Acum mă rog lui Dumnezeu
Să-i dea putere, sănătate
Aici, şi-n veşnicii, mereu
De mântuire s-avem parte

Pe scumpa mea măicuţă dragă
Eu o iubesc nespus de mult
Cât voi trăi, viaţa întreagă
Cu tot ce pot, am s-o ajut

Amin

Câmpia Turzii, 11 noiembrie 2014