Mai lasă...

Mai lasă din timpul orarului tău...
Mai lasă un colț de tăcere înțeleaptă
Alearga frenetic ceasu-n perete
Și-un semen de-al tau sa-l asculți te așteaptă...

Mai lasă un zambet în colțul din tine
Răzbind să ajungă spre cei de afară
Un zâmbet e dulce acceptare și har
Atunci când viața e-o cafea prea amară.

Mai lasă o urmă spre cer și Scriptură
În pasul trăirii atât de grăbit și alert
Ni-i viața aceasta atâta, o scamă de-aceea:
Traieste-o frumos curat și atent.

Mai lasă o mână în mana cuiva ce știi
Că ține la tine. Familia și timpul cu ea
E tot ce mai ai, e imensul tezaur
E forța, si liniștea, și ancora ta...

Mai lasă altare pe unde mai treci
Ca borne ce-arată si străjuiesc drumul
Căci fără altare in beznă închiși
Trăiesc langa noi muritori cu duiumul.

Mai lasă o vorbă pansament pe o rană
Si-o-mbratisare pentru cel întristat
De vezi un străin să-i zici doar de bine
Și fiecare cu tine sa se simtă acceptat.

Mai lasă... ce trebuie sa dai ca și om
Câteva roade pe masa vremelnicei vieți
Căci toți ne vom duce, și atâția să știi,
Au lăsat pe masa vieții numai... scaieți.